ventriloc, ~ă smf, a [At: I. GOLESCU, C. / V: ~og smf, (îvr) ~oagă sf, vantrilog, vin~ sm / Pl: ~oci, ~oce / E: fr ventriloque] 1-2 (Persoană) care este capabilă de a rosti cuvintele fără a mișca buzele și fără a deschide gura, dând impresia că vorbește din abdomen.

ventriloc, -ă s.m., s.f., adj. (Persoană) care poate vorbi fără a mișca buzele și fără a deschide gura, creînd impresia că vorbește din pîntece. ◊ Compar. Răspunzi cu glasul acela de ventriloc sau de scapet (VIN.). ◊ Fig. Eu sînt un mecanism precoce, Sînt o cutie ventrilocă (TOPÎR.). • pl. -ci, -ce. și ventrilog, -ă s.m., s.f. /<fr. ventriloque; cf. lat. ventrilŏquus, -i <venter, -tris „pîntece”, loqui „a vorbi”.

VENTRILOC, -Ă, ventriloci, -e, s. m. și f. Persoană care. poate rosti cuvintele fără a mișca buzele și a deschide gura, dînd impresia că vorbește din pîntece. Vorbi... nemișcat, ca un om neînsuflețit, de cîrpă; un om mecanic din cei aduși pe scenă la reprezentațiile de ventriloci. C. PETRESCU, C. V. 288. ◊ Fig. (Adjectival) [Gramofonul:] Eu sînt un mecanism, precoce, Sînt o cutie ventrilocă, Un fericit concurs de piese cu acțiune reciprocă. TOPÎRCEANU, P. 80. – Variantă: ventrilog, -ă (VLAHUȚĂ, O. A. III 69) s. m. și f.

VENTRILOC, -Ă s.m. și f. Cel care poate vorbi fără a mișca buzele și gura, dînd impresia că vorbește din abdomen. [Var. ventrilog, -ă s.m.f. / < fr. ventriloque, cf. lat. ventriloquus < venter – abdomen, loquor – a vorbi].

VENTRILOC, -Ă s. m. f. cel care poate vorbi fără a mișca buzele și gura, dând impresia că vorbește din abdomen. (< fr. ventriloque)

VENTRILOC ~că (~ci, ~ce) m. și f. adjectival Persoană care poate vorbi fără a mișca buzele, cu o voce înfundată, ce pare a veni din burtă. /<fr. ventriloque

ventriloc m. cel ce vorbește în așa chip, că vocea pare a ieși din pântece.

*ventrilóc m. (lat. ventriloquus, d. venter, pîntece, și loqui, a vorbi. V. locuțiune). Acela care posedă arta de a vorbi ca din pîntece saŭ cu o voce înfundată ca cum ar vorbi altu maĭ de departe. – Fals -log.

vantrilog sm vz ventriloc

ventriloagă sf vz ventriloc

ventrilog, ~ă smf vz ventriloc

vintriloc sm vz ventriloc

ventrilog, -ă s.m., s.f. v. ventriloc.

VENTRILOG, -Ă, s. m. și f. v. ventriloc.

VENTRILOG, -Ă s.m. și f. v. ventriloc.

!ventriloc adj. m., s. m., pl. ventriloci; adj. f., s. f. ventrilocă; pl. ventriloce

ventriloc s. m., pl. ventriloci

ventriloc s. m., pl. ventriloci

ventriloc

ventriloc, -locă.