24 de definiții pentru vindereu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VINDEREU, vinderei, s. m. Numele a două specii de șoimi mici; vinderei (Falco tinnunculus și vespertinus). [Var.: vindireu s. m.] – Cf. magh. vándorsólyom. corectat(ă)

vindereu sm [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: ~el, (reg) ven~, ventireu, ~rău, ~dirău, ~direl, ~direu, vipde~ / Pl: ~ei / E: ns cf mg vandoról, vándor] 1 (Șîc ~el-roșu, ~el-de-turnuri) Pasăre răpitoare, de zi, din familia falconidelor, cu capul și gâtul de culoare cenușie cu pete negre, cu spatele roșu-cărămiziu și cu partea ventrală de culoare deschisă, pătată cu negru, care are un zbor caracteristic ce-i permite să rămână nemișcată, lovind aerul cu bătăi scurte și repezi din aripi Si: vânturel1 (4), (reg) marinică, veringhel (Falco tinnunculus tinnunculus). 2 (Șîc ~el-cu-picioare-roșii, ~el-de-seară) Pasăre răpitoare, de zi, din familia falconidelor, cu capul și spatele cenușii și cu pântecele ruginiu Si: vânturel1 (5), șoimuleț-de-seară (Falco vespertinus vespertinus). 3 (Șîc ~el-mic, ~el-cu-ghiare galbene) Pasăre răpitoare, de zi, din familia falconidelor, cu spatele de culoare roșie-cărămizie și cu penajul ventral gălbui Si: vânturel1(7)-mic (Falco naumanni naumanni). 4 Pasăre răpitoare, de zi, din familia falconidelor, cu capul, gâtul și spatele albastre-cenușii cu dungi negre și cu pântecele galben-roșcat cu pete brune Si: șoim, erete-de-iarnă, șoimuleț-pitic, gaia-găinilor (Falco columbarius aesalon). 5 Pasăre răpitoare, de zi, din familia falconidelor, cu capul și gâtul negre, cu spatele cenușiu-albăstrui și cu partea ventrală alburie cu numeroase dungi transversale Si: șoim (Falco peregrinus peregrinus).

vindereu s.m. (ornit.) Numele a două specii de șoimi mici (Falco tinnunculus și Falco vesperinus); vinderel. • pl. -ei. și vindireu s.m. /cf. magh. vándor, vándor[sólyom].

VINDEREU, vinderei, s. m. Numele a două specii de șoimi mici; vinderel (Falco tinnunculus și vespertinus). [Var.: vindireu s. m.] – Cf. magh. vándorsólyom. corectat(ă)

VINDEREU, vinderei, s. m. (Regional) Specie de șoim mic, de culoare cenușie-ruginie, cu zborul caracteristic, care îi permite să rămînă adesea nemișcat, bătînd aerul pe loc (Falco tinnunculus); vinderel, vînturel. – Variantă: vindireu (CREANGĂ, A. 73) s. m.

VINDEREU ~i m. Pasăre sedentară răpitoare, asemănătoare cu șoimul, dar de talie mai mică. /<ung. vándorsólyom

vindereu m. Mold. Tr. specie de șoim (Falco peregrinus): cetatea Neamțului stă strejuită de ceucele și vindereii CR. [Ung. VÁNDOR (SOLYOM), șoim pribeag].

VINDIREU s. m. v. vindereu.

vindiréŭ m. (ung. vándor [solyom, șoĭm], călător. V. handralăŭ). Est. Un fel de ulĭ foarte mic care trăĭește și pin zidurile clopotnițelor. – Și vendereŭ (Î. I. 1937, 846).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

*vindereu/vinderel s. m., art. vindereul/vinderelul; pl. vinderei, art. vindereii

vindereu s. m., art. vindereul; pl. vinderei, art. vindereii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VINDEREU s. (ORNIT.; Falco tinnunculus) vânturel, (reg.) marinică, șușugaie, vetrușcă, vinderel, (prin Olt.) șurligaie.

VINDEREU s. (ORNIT.; Falco tinnunculus) vînturel, (reg.) marinică, șușugaie, vetrușcă, vinderel, (prin Olt.) șurligaie.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vindereu (-ei), s. m. – Șoim (Falco aesalon). Mag. vándor (sólyom) „(șoim) călător” (Cihac, II, 539; Gáldi, Dict., 98; R. Riegler, Miscell. Schuchardt, 2). Cf. vandralău.

Intrare: vindereu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vindereu
  • vindereul
  • vindereu‑
plural
  • vinderei
  • vindereii
genitiv-dativ singular
  • vindereu
  • vindereului
plural
  • vinderei
  • vindereilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vindireu
  • vindireul
  • vindireu‑
plural
  • vindirei
  • vindireii
genitiv-dativ singular
  • vindireu
  • vindireului
plural
  • vindirei
  • vindireilor
vocativ singular
plural
vipdereu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vindirel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vindirău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ventireu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vendereu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vinderău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vinderel
  • vinderelul
  • vinderelu‑
plural
  • vinderei
  • vindereii
genitiv-dativ singular
  • vinderel
  • vinderelului
plural
  • vinderei
  • vindereilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vindereu, vindereisubstantiv masculin

  • 1. Numele a două specii de șoimi mici (Falco tinnunculus și vespertinus). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.