4 intrări
40 de definiții
din care- explicative (27)
- morfologice (7)
- relaționale (6)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VENINAT, -Ă, veninați, -te, adj. (Pop.) înveninat. – V. venina.
veninat, ~ă a [At: CORESI, EV. 202 / Pl: ~ați, ~e / E: venina] 1-3 (Îrg) Veninos (1-3). 4 (Fig; d. oameni) Rău. 5 (Fig; d. oameni) Dușmănos. 6 (Fig; d. manifestări, stări etc. ale oamenilor) Care trădează răutate. 7 (Fig; d. manifestări, stări etc. ale oamenilor) Care este determinat de răutate. 8 (Fig; d. manifestări, stări etc. ale oamenilor) Care este expresia dușmăniei, a urii. 9-10 (Îrg; d. lichide, substanțe etc.) Veninos (9-10). 11 (Înv; d. ființe) Otrăvit cu venin (7). 12 (D. răni; în descântece) Infectat. 13 (D. boli; în descântece) Care provoacă infecție.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
veninat, -ă adj. (pop.) Înveninat. • pl. -ți, -te. /v. venina.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VENINAT, -Ă, veninați, -te, adj. (Pop.) Înveninat. – V. venina.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de kstefani
- acțiuni
VENINAT, -Ă adj. v. înveninat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
veninát, -néz, V. înveninez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNVENINA, înveninez, vb. I. 1. Tranz. A otrăvi (cu venin); a face ca ceva să devină otrăvitor. 2. Refl. și tranz. Fig. A deveni sau a face să devină neplăcut, greu de suportat; a (se) înrăi, a (se) înrăutăți. ♦ A (se) umple de supărare, de amărăciune, de ciudă, de invidie, de ură; a (se) înrăi. – Lat. invenenare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVENINA, înveninez, vb. I. 1. Tranz. A otrăvi (cu venin); a face ca ceva să devină otrăvitor. 2. Refl. și tranz. Fig. A deveni sau a face să devină neplăcut, greu de suportat; a (se) înrăi, a (se) înrăutăți. ♦ A (se) umple de supărare, de amărăciune, de ciudă, de invidie, de ură; a (se) înrăi. – Lat. invenenare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNVENINAT, -Ă, înveninați, -te, adj. Care conține venin; purtător de venin, otrăvit2. ◊ Fig. Plin de amărăciune, amărât; plin de ură și invidie, veninos. – V. învenina.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVENINAT, -Ă, înveninați, -te, adj. Care conține venin; purtător de venin, otrăvit2. ◊ Fig. Plin de amărăciune, amărât; plin de ură și invidie, veninos. – V. învenina.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
VENINA, veninez, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) învenina. – Din venin.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
învenina [At: PISCUPESCU, O. 42/13 / V: (reg) ~erina, ~vini~ / Pzi: ~nez, (înv) ~nin / E: în- + venin, cf lat invenenare] 1 vt A face ca ceva să devină otrăvitor din cauza veninului Si: a otrăvi, (reg) a înverunășa. 2-3 vtr (Fig) (A face să devină sau) a deveni neplăcut, greu de suportat Si: a (se) înrăutăți. 4-5 vtr (Fig) A (se) umple de supărare Si: a (se) înfuria. 6-7 vtr A (se) umple de invidie, de ură. 8-9 vtr Fig) A (se) umple de amărăciune Si: a (se) amărî, a (se) mâhni.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înveninat1 sn [At: POLIZU / V: (reg) ~erin~ / Pl: ~uri / E: învenina] 1-6 Înveninare (1-6). 7 (Fig) Întărâtare. 8 Enervare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înveninat2, ~ă a [At: CANTEMIR, HR. 22/8 / V: (reg) ~erin~, ~vini~ / Pl: ~ați, ~e / E: învenina] 1 Care conține venin Si: otrăvit2. 2 (Fig) Plin de amărăciune Si: amărât, mâhnit. 3 (Fig) Plin de ură și invidie Si: veninos. 4 (Fig) Plin de supărare Si: înfuriat, întărâtat, supărat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înverina sf vz învenina
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înverinat1 sn vz înveninat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înverinat2, ~ă a vz înveninat2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
învinina a vz învenina
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
învininat, ~ă a vz înveninat2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
venina v [At: CM II, 311 / Pzi: ~nez, 3 și (îvr) venină / E: venin] 1 vt (Îvp) A inocula venin (1) într-un organism prin contactul cu o plantă sau prin mușcătura, respectiv, înțepătura unui animal. 2 vt (Îvp) A otrăvi cu venin (7). 3 (Înv) A face să devină otrăvitor. 4 (Înv; fig) A înrăutăți. 5 (Înv; fig) A face să devină greu de suportat. 6-7 vtr (Îvp; fig) A (se) supăra. 8-9 vtr (Înv; fig) A (se) mânia.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
venina vb. I. tr., refl. (pop.) A (se) învenina. • prez. ind. -ez, pers. 3 și (înv., reg.) venină. /venin.+ -a.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VENINA vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) învenina. – Din venin.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de kstefani
- acțiuni
ÎNVENINA, înveninez, vb. I. Tranz. 1. A omorî cu ajutorul veninului; a otrăvi. Teme-te de paserea dracului, căci n-o poți învenina... cunoaște otrava. SADOVEANU, D. P. 42. ♦ A vicia umplînd de venin, făcînd să conțină venin. În capătul pădurii ne așteaptă un balaor groaznic care înveninează văzduhul cu suflarea lui. POPESCU, B. II 17. ◊ Refl. Fig. Sînt bolnav de inimă și de ficat și, dacă mă turbură cineva, mi se înveninează sîngele. SADOVEANU, M. C. 18. 2. Fig. A face ca o situație să devină neplăcută, greu de suportat, plină de amărăciuni. Rogojinaru, deși avea replica gata, ca să nu mai învenineze lucrurile, se mulțumi să mormăie ceva în farfuria lui. REBREANU, R. I 41. Aducere-aminte a celor doisprezece coconași îl supăra neîncetat și îi învenina toate plăcerile. NEGRUZZI, S. I 87. ♦ (Cu privire la persoane) A face să simtă chinuri sufletești; a amărî, a înrăi. Mereu mă înveninează și mă împunge că m-am măritat cu taică-tău. DUMITRIU, N. 42. – Variantă: venina (ISPIRESCU, L. 396, PANN, P. V. I 122, PISCUPESCU, O. 42) vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNVENINAT,-Ă, înveninați, -te, adj. 1. Care are venin, purtător de venin, otrăvit. Mîncările puteau fi înveninate. C. PETRESCU, R. DR. 8. Ăst boier prin răutate Întrece gadini, șopîrle și năpîrci înveninate. HASDEU, R. V. 65. De-un șarpe-nveninat I se iartă un păcat! ALECSANDRI, P. P. 217. 2. Fig. Plin de ură, înrăit. Mezinul i-a aruncat moșneagului o privire înveninată. SADOVEANU, N. P. 145. O femeie prea grozavă dinainte-mi s-a ivit, Cu fața înveninată și cu veșmîntul cernit. CONACHI, P. 182. – Variantă: veninat, -ă (POPA, V. 137, DRĂGHICI, R. 46, ȘEZ. IV 133) adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VENINA vb. I v. învenina.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A ÎNVENINA ~ez tranz. 1) A face să se învenineze. 2) rar (substanțe, produse alimentare sau agricole etc.) A trata cu venin; a otrăvi. 3) fig. A umple de venin, de amărăciune; a otrăvi. 4) înv. A ucide cu venin; a otrăvi. /<lat. invenerare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE ÎNVENINA mă ~ez intranz. 1) (despre persoane) A se umple de venin; a deveni veninos. 2) fig. (despre situații, ambianțe etc.) A deveni insuportabil. /<lat. invenerare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înveninà v. 1. a da venin; 2. a lua venin. [Lat. VENENARE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înveninéz v. tr. (d. venin, ca lat. venenare, d. venenum, venin; it. velenare, pv. cat. enverinar, fr. envenimer, sp. pg. envenenar). Daŭ venin, otrăvesc, intoxic: tutunu înveninează organizmu. Fig. Stric sufletu cu mincĭunĭ: demagogiĭ înveninează poporu. – Vechĭ și veninéz.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
învenina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înveninez, 3 înveninează; conj. prez. 1 sg. să înveninez, 3 să învenineze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
venina (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. veninez, 3 veninează; conj. prez. 1 sg. să veninez, 3 să venineze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
învenina (a ~) vb., ind. prez. 3 înveninează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
venina (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 veninează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
învenina vb., ind. prez. 1 sg. înveninez, 3 sg. și pl. înveninează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înveninat adj. m., pl. înveninați; f. sg. înveninată, pl. înveninate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
venina vb., ind. prez. 1 sg. veninez, 3 sg. și pl. veninează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNVENINA vb. v. otrăvi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNVENINAT adj. v. otrăvit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VENINA vb. v. învenina, otrăvi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNVENINA vb. a (se) otrăvi, (pop.) a (se) venina, a (se) verenoșa, (înv. și reg.) a (se) topsica, (înv.) a (se) adăpa.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNVENINAT adj. otrăvit, (înv. și reg.) topsicat.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
venina vb. v. ÎNVENINA. OTRĂVI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
veninat, veninatăadjectiv
- 1. Înveninat. DEX '09 DEX '98sinonime: înveninat
etimologie:
- venina DEX '98 DEX '09
învenina, înveninezverb
- 1. A otrăvi (cu venin); a face ca ceva să devină otrăvitor. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: otrăvi
- Teme-te de paserea dracului, căci n-o poți învenina... cunoaște otrava. SADOVEANU, D. P. 42. DLRLC
- 1.1. A vicia umplând de venin, făcând să conțină venin. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- În capătul pădurii ne așteaptă un balaor groaznic care înveninează văzduhul cu suflarea lui. POPESCU, B. II 17. DLRLC
- Sînt bolnav de inimă și de ficat și, dacă mă turbură cineva, mi se înveninează sîngele. SADOVEANU, M. C. 18. DLRLC
-
-
- 2. A deveni sau a face să devină neplăcut, greu de suportat; a (se) înrăi, a (se) înrăutăți. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Rogojinaru, deși avea replica gata, ca să nu mai învenineze lucrurile, se mulțumi să mormăie ceva în farfuria lui. REBREANU, R. I 41. DLRLC
- Aducere-aminte a celor doisprezece coconași îl supăra neîncetat și îi învenina toate plăcerile. NEGRUZZI, S. I 87. DLRLC
- 2.1. A (se) umple de supărare, de amărăciune, de ciudă, de invidie, de ură; a (se) înrăi. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Mereu mă înveninează și mă împunge că m-am măritat cu taică-tău. DUMITRIU, N. 42. DLRLC
-
-
etimologie:
- invenenare DEX '09 DEX '98 NODEX
înveninat, înveninatăadjectiv
-
- Mîncările puteau fi înveninate. C. PETRESCU, R. DR. 8. DLRLC
- Ăst boier prin răutate Întrece gadini, șopîrle și năpîrci înveninate. HASDEU, R. V. 65. DLRLC
- De-un șarpe-nveninat I se iartă un păcat! ALECSANDRI, P. P. 217. DLRLC
- 1.1. Plin de amărăciune; plin de ură și invidie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Mezinul i-a aruncat moșneagului o privire înveninată. SADOVEANU, N. P. 145. DLRLC
- O femeie prea grozavă dinainte-mi s-a ivit, Cu fața înveninată și cu veșmîntul cernit. CONACHI, P. 182. DLRLC
-
-
etimologie:
- învenina DEX '09 DEX '98