4 intrări

40 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VENINAT, -Ă, veninați, -te, adj. (Pop.) înveninat. – V. venina.

veninat, ~ă a [At: CORESI, EV. 202 / Pl: ~ați, ~e / E: venina] 1-3 (Îrg) Veninos (1-3). 4 (Fig; d. oameni) Rău. 5 (Fig; d. oameni) Dușmănos. 6 (Fig; d. manifestări, stări etc. ale oamenilor) Care trădează răutate. 7 (Fig; d. manifestări, stări etc. ale oamenilor) Care este determinat de răutate. 8 (Fig; d. manifestări, stări etc. ale oamenilor) Care este expresia dușmăniei, a urii. 9-10 (Îrg; d. lichide, substanțe etc.) Veninos (9-10). 11 (Înv; d. ființe) Otrăvit cu venin (7). 12 (D. răni; în descântece) Infectat. 13 (D. boli; în descântece) Care provoacă infecție.

veninat, -ă adj. (pop.) Înveninat. • pl. -ți, -te. /v. venina.

VENINAT, -Ă, veninați, -te, adj. (Pop.) Înveninat. – V. venina.

ÎNVENINA, înveninez, vb. I. 1. Tranz. A otrăvi (cu venin); a face ca ceva să devină otrăvitor. 2. Refl. și tranz. Fig. A deveni sau a face să devină neplăcut, greu de suportat; a (se) înrăi, a (se) înrăutăți. ♦ A (se) umple de supărare, de amărăciune, de ciudă, de invidie, de ură; a (se) înrăi. – Lat. invenenare.

ÎNVENINA, înveninez, vb. I. 1. Tranz. A otrăvi (cu venin); a face ca ceva să devină otrăvitor. 2. Refl. și tranz. Fig. A deveni sau a face să devină neplăcut, greu de suportat; a (se) înrăi, a (se) înrăutăți. ♦ A (se) umple de supărare, de amărăciune, de ciudă, de invidie, de ură; a (se) înrăi. – Lat. invenenare.

ÎNVENINAT, -Ă, înveninați, -te, adj. Care conține venin; purtător de venin, otrăvit2. ◊ Fig. Plin de amărăciune, amărât; plin de ură și invidie, veninos. – V. învenina.

ÎNVENINAT, -Ă, înveninați, -te, adj. Care conține venin; purtător de venin, otrăvit2. ◊ Fig. Plin de amărăciune, amărât; plin de ură și invidie, veninos. – V. învenina.

VENINA, veninez, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) învenina. – Din venin.

învenina [At: PISCUPESCU, O. 42/13 / V: (reg) ~erina, ~vini~ / Pzi: ~nez, (înv) ~nin / E: în- + venin, cf lat invenenare] 1 vt A face ca ceva să devină otrăvitor din cauza veninului Si: a otrăvi, (reg) a înverunășa. 2-3 vtr (Fig) (A face să devină sau) a deveni neplăcut, greu de suportat Si: a (se) înrăutăți. 4-5 vtr (Fig) A (se) umple de supărare Si: a (se) înfuria. 6-7 vtr A (se) umple de invidie, de ură. 8-9 vtr Fig) A (se) umple de amărăciune Si: a (se) amărî, a (se) mâhni.

înveninat1 sn [At: POLIZU / V: (reg) ~erin~ / Pl: ~uri / E: învenina] 1-6 Înveninare (1-6). 7 (Fig) Întărâtare. 8 Enervare.

înveninat2, ~ă a [At: CANTEMIR, HR. 22/8 / V: (reg) ~erin~, ~vini~ / Pl: ~ați, ~e / E: învenina] 1 Care conține venin Si: otrăvit2. 2 (Fig) Plin de amărăciune Si: amărât, mâhnit. 3 (Fig) Plin de ură și invidie Si: veninos. 4 (Fig) Plin de supărare Si: înfuriat, întărâtat, supărat.

înverinat2, ~ă a vz înveninat2

învininat, ~ă a vz înveninat2

venina v [At: CM II, 311 / Pzi: ~nez, 3 și (îvr) veni / E: venin] 1 vt (Îvp) A inocula venin (1) într-un organism prin contactul cu o plantă sau prin mușcătura, respectiv, înțepătura unui animal. 2 vt (Îvp) A otrăvi cu venin (7). 3 (Înv) A face să devină otrăvitor. 4 (Înv; fig) A înrăutăți. 5 (Înv; fig) A face să devină greu de suportat. 6-7 vtr (Îvp; fig) A (se) supăra. 8-9 vtr (Înv; fig) A (se) mânia.

venina vb. I. tr., refl. (pop.) A (se) învenina. • prez. ind. -ez, pers. 3 și (înv., reg.) venină. /venin.+ -a.

VENINA vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) învenina. – Din venin.

ÎNVENINA, înveninez, vb. I. Tranz. 1. A omorî cu ajutorul veninului; a otrăvi. Teme-te de paserea dracului, căci n-o poți învenina... cunoaște otrava. SADOVEANU, D. P. 42. ♦ A vicia umplînd de venin, făcînd să conțină venin. În capătul pădurii ne așteaptă un balaor groaznic care înveninează văzduhul cu suflarea lui. POPESCU, B. II 17. ◊ Refl. Fig. Sînt bolnav de inimă și de ficat și, dacă mă turbură cineva, mi se înveninează sîngele. SADOVEANU, M. C. 18. 2. Fig. A face ca o situație să devină neplăcută, greu de suportat, plină de amărăciuni. Rogojinaru, deși avea replica gata, ca să nu mai învenineze lucrurile, se mulțumi să mormăie ceva în farfuria lui. REBREANU, R. I 41. Aducere-aminte a celor doisprezece coconași îl supăra neîncetat și îi învenina toate plăcerile. NEGRUZZI, S. I 87. ♦ (Cu privire la persoane) A face să simtă chinuri sufletești; a amărî, a înrăi. Mereu mă înveninează și mă împunge că m-am măritat cu taică-tău. DUMITRIU, N. 42. – Variantă: venina (ISPIRESCU, L. 396, PANN, P. V. I 122, PISCUPESCU, O. 42) vb. I.

ÎNVENINAT,-Ă, înveninați, -te, adj. 1. Care are venin, purtător de venin, otrăvit. Mîncările puteau fi înveninate. C. PETRESCU, R. DR. 8. Ăst boier prin răutate Întrece gadini, șopîrle și năpîrci înveninate. HASDEU, R. V. 65. De-un șarpe-nveninat I se iartă un păcat! ALECSANDRI, P. P. 217. 2. Fig. Plin de ură, înrăit. Mezinul i-a aruncat moșneagului o privire înveninată. SADOVEANU, N. P. 145. O femeie prea grozavă dinainte-mi s-a ivit, Cu fața înveninată și cu veșmîntul cernit. CONACHI, P. 182. – Variantă: veninat, -ă (POPA, V. 137, DRĂGHICI, R. 46, ȘEZ. IV 133) adj.

A ÎNVENINA ~ez tranz. 1) A face să se învenineze. 2) rar (substanțe, produse alimentare sau agricole etc.) A trata cu venin; a otrăvi. 3) fig. A umple de venin, de amărăciune; a otrăvi. 4) înv. A ucide cu venin; a otrăvi. /<lat. invenerare

A SE ÎNVENINA mă ~ez intranz. 1) (despre persoane) A se umple de venin; a deveni veninos. 2) fig. (despre situații, ambianțe etc.) A deveni insuportabil. /<lat. invenerare

înveninà v. 1. a da venin; 2. a lua venin. [Lat. VENENARE].

înveninéz v. tr. (d. venin, ca lat. venenare, d. venenum, venin; it. velenare, pv. cat. enverinar, fr. envenimer, sp. pg. envenenar). Daŭ venin, otrăvesc, intoxic: tutunu înveninează organizmu. Fig. Stric sufletu cu mincĭunĭ: demagogiĭ înveninează poporu. – Vechĭ și veninéz.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

învenina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înveninez, 3 înveninea; conj. prez. 1 sg. să înveninez, 3 să învenineze

venina (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. veninez, 3 veninea; conj. prez. 1 sg. să veninez, 3 să venineze

învenina (a ~) vb., ind. prez. 3 înveninea

venina (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 veninea

învenina vb., ind. prez. 1 sg. înveninez, 3 sg. și pl. înveninea

înveninat adj. m., pl. înveninați; f. sg. înveninată, pl. înveninate

venina vb., ind. prez. 1 sg. veninez, 3 sg. și pl. veninea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VENINA vb. v. învenina, otrăvi.

ÎNVENINA vb. a (se) otrăvi, (pop.) a (se) venina, a (se) verenoșa, (înv. și reg.) a (se) topsica, (înv.) a (se) adăpa.

ÎNVENINAT adj. otrăvit, (înv. și reg.) topsicat.

Intrare: veninat
veninat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veninat
  • veninatul
  • veninatu‑
  • venina
  • veninata
plural
  • veninați
  • veninații
  • veninate
  • veninatele
genitiv-dativ singular
  • veninat
  • veninatului
  • veninate
  • veninatei
plural
  • veninați
  • veninaților
  • veninate
  • veninatelor
vocativ singular
plural
Intrare: învenina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învenina
  • ‑nvenina
  • înveninare
  • ‑nveninare
  • înveninat
  • ‑nveninat
  • înveninatu‑
  • ‑nveninatu‑
  • înveninând
  • ‑nveninând
  • înveninându‑
  • ‑nveninându‑
singular plural
  • înveninea
  • ‑nveninea
  • înveninați
  • ‑nveninați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înveninez
  • ‑nveninez
(să)
  • înveninez
  • ‑nveninez
  • înveninam
  • ‑nveninam
  • înveninai
  • ‑nveninai
  • înveninasem
  • ‑nveninasem
a II-a (tu)
  • înveninezi
  • ‑nveninezi
(să)
  • înveninezi
  • ‑nveninezi
  • înveninai
  • ‑nveninai
  • înveninași
  • ‑nveninași
  • înveninaseși
  • ‑nveninaseși
a III-a (el, ea)
  • înveninea
  • ‑nveninea
(să)
  • învenineze
  • ‑nvenineze
  • învenina
  • ‑nvenina
  • învenină
  • ‑nvenină
  • înveninase
  • ‑nveninase
plural I (noi)
  • înveninăm
  • ‑nveninăm
(să)
  • înveninăm
  • ‑nveninăm
  • înveninam
  • ‑nveninam
  • înveninarăm
  • ‑nveninarăm
  • înveninaserăm
  • ‑nveninaserăm
  • înveninasem
  • ‑nveninasem
a II-a (voi)
  • înveninați
  • ‑nveninați
(să)
  • înveninați
  • ‑nveninați
  • înveninați
  • ‑nveninați
  • înveninarăți
  • ‑nveninarăți
  • înveninaserăți
  • ‑nveninaserăți
  • înveninaseți
  • ‑nveninaseți
a III-a (ei, ele)
  • înveninea
  • ‑nveninea
(să)
  • învenineze
  • ‑nvenineze
  • înveninau
  • ‑nveninau
  • învenina
  • ‑nvenina
  • înveninaseră
  • ‑nveninaseră
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • venina
  • veninare
  • veninat
  • veninatu‑
  • veninând
  • veninându‑
singular plural
  • veninea
  • veninați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • veninez
(să)
  • veninez
  • veninam
  • veninai
  • veninasem
a II-a (tu)
  • veninezi
(să)
  • veninezi
  • veninai
  • veninași
  • veninaseși
a III-a (el, ea)
  • veninea
(să)
  • venineze
  • venina
  • venină
  • veninase
plural I (noi)
  • veninăm
(să)
  • veninăm
  • veninam
  • veninarăm
  • veninaserăm
  • veninasem
a II-a (voi)
  • veninați
(să)
  • veninați
  • veninați
  • veninarăți
  • veninaserăți
  • veninaseți
a III-a (ei, ele)
  • veninea
(să)
  • venineze
  • veninau
  • venina
  • veninaseră
învinina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
înverina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: înveninat
înveninat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înveninat
  • ‑nveninat
  • înveninatul
  • înveninatu‑
  • ‑nveninatul
  • ‑nveninatu‑
  • învenina
  • ‑nvenina
  • înveninata
  • ‑nveninata
plural
  • înveninați
  • ‑nveninați
  • înveninații
  • ‑nveninații
  • înveninate
  • ‑nveninate
  • înveninatele
  • ‑nveninatele
genitiv-dativ singular
  • înveninat
  • ‑nveninat
  • înveninatului
  • ‑nveninatului
  • înveninate
  • ‑nveninate
  • înveninatei
  • ‑nveninatei
plural
  • înveninați
  • ‑nveninați
  • înveninaților
  • ‑nveninaților
  • înveninate
  • ‑nveninate
  • înveninatelor
  • ‑nveninatelor
vocativ singular
plural
veninat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veninat
  • veninatul
  • veninatu‑
  • venina
  • veninata
plural
  • veninați
  • veninații
  • veninate
  • veninatele
genitiv-dativ singular
  • veninat
  • veninatului
  • veninate
  • veninatei
plural
  • veninați
  • veninaților
  • veninate
  • veninatelor
vocativ singular
plural
învininat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
înverinat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: venina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • venina
  • veninare
  • veninat
  • veninatu‑
  • veninând
  • veninându‑
singular plural
  • veninea
  • veninați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • veninez
(să)
  • veninez
  • veninam
  • veninai
  • veninasem
a II-a (tu)
  • veninezi
(să)
  • veninezi
  • veninai
  • veninași
  • veninaseși
a III-a (el, ea)
  • veninea
(să)
  • venineze
  • venina
  • venină
  • veninase
plural I (noi)
  • veninăm
(să)
  • veninăm
  • veninam
  • veninarăm
  • veninaserăm
  • veninasem
a II-a (voi)
  • veninați
(să)
  • veninați
  • veninați
  • veninarăți
  • veninaserăți
  • veninaseți
a III-a (ei, ele)
  • veninea
(să)
  • venineze
  • veninau
  • venina
  • veninaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

veninat, veninaadjectiv

etimologie:
  • vezi venina DEX '98 DEX '09

învenina, înveninezverb

  • 1. tranzitiv A otrăvi (cu venin); a face ca ceva să devină otrăvitor. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: otrăvi
    • format_quote Teme-te de paserea dracului, căci n-o poți învenina... cunoaște otrava. SADOVEANU, D. P. 42. DLRLC
    • 1.1. A vicia umplând de venin, făcând să conțină venin. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote În capătul pădurii ne așteaptă un balaor groaznic care înveninează văzduhul cu suflarea lui. POPESCU, B. II 17. DLRLC
      • format_quote reflexiv figurat Sînt bolnav de inimă și de ficat și, dacă mă turbură cineva, mi se înveninează sîngele. SADOVEANU, M. C. 18. DLRLC
  • 2. reflexiv tranzitiv figurat A deveni sau a face să devină neplăcut, greu de suportat; a (se) înrăi, a (se) înrăutăți. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Rogojinaru, deși avea replica gata, ca să nu mai învenineze lucrurile, se mulțumi să mormăie ceva în farfuria lui. REBREANU, R. I 41. DLRLC
    • format_quote Aducere-aminte a celor doisprezece coconași îl supăra neîncetat și îi învenina toate plăcerile. NEGRUZZI, S. I 87. DLRLC
    • 2.1. A (se) umple de supărare, de amărăciune, de ciudă, de invidie, de ură; a (se) înrăi. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Mereu mă înveninează și mă împunge că m-am măritat cu taică-tău. DUMITRIU, N. 42. DLRLC
etimologie:

înveninat, înveninaadjectiv

  • 1. Care conține venin; purtător de venin, otrăvit (2.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mîncările puteau fi înveninate. C. PETRESCU, R. DR. 8. DLRLC
    • format_quote Ăst boier prin răutate Întrece gadini, șopîrle și năpîrci înveninate. HASDEU, R. V. 65. DLRLC
    • format_quote De-un șarpe-nveninat I se iartă un păcat! ALECSANDRI, P. P. 217. DLRLC
    • 1.1. figurat Plin de amărăciune; plin de ură și invidie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mezinul i-a aruncat moșneagului o privire înveninată. SADOVEANU, N. P. 145. DLRLC
      • format_quote O femeie prea grozavă dinainte-mi s-a ivit, Cu fața înveninată și cu veșmîntul cernit. CONACHI, P. 182. DLRLC
etimologie:
  • vezi învenina DEX '09 DEX '98

venina, veninezverb

etimologie:
  • venin DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.