2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VELURÁT, -Ă, velurați, -te, adj. Scămoșat pe-o parte; cu aspect de velur. – Velur + suf. -at.

velurat2, ~ă a [At: BOLINTINEANU, P. I, 334 / Pl: ~ați, ~e / E: velura] 1 (Înv) Catifelat2 (1). 2 (În industria pielăriei; d. piei) Cu aspect de catifea.

velurat1 sn [At: NOM. MIN. I, 382 / Pl: ? / E: velura] (În industria pielăriei) 1 Velurare. 2 (Îs) Mașină de ~ Mașină cu ajutorul căreia se dă pielii, prin scămoșare, aspectul de catifea.

velurat, -ă adj. (despre piei) Scămoșat pe o parte; cu aspect de velur. • pl. -ți, -te. /v. velura.

VELURÁT, -Ă, velurați, -te, adj. Scămoșat pe o parte; cu aspect de velur. – Velur + suf. -at.

VELURÁT, -Ă adj. (Despre piei) Scămoșat pe o parte; cu aspect de velur. // s.n. Mașină de velurat = mașină cu ajutorul căreia se dă pielii un aspect catifelat, de velur. [< velur + -at].

velurát, -ă adj. (Despre piei) Scămoșat pe o parte ◊ „Feronerii și accesorii metalice pentru mobilier clasic și stil. Confecții din piele velurată, brodate cu motive naționale din zona folclorică a Mureșului și Târnavelor.” Luc. 9 III 74 p. 9. ◊ „Pentru zilele următoare se prevede introducerea în fabricație a unor noi modele de încălțăminte perforată și trasată cu fețe de piei velurate. Sc. 3 IV 75 p. 2 (din velur + -at; DEX, DN3)

velura vt [At: NOM. MIN. I, 382 / Pzi: ~rez / E: velur] (În industria pielăriei) A scămoșa o piele pe una din fețe pentru a-i da aspect de catifea.

velura vb. I. tr. (ind. piel.; compl. indică piei) A scămoșa pe una din fețe pentru a-i da aspect de catifea. • prez. ind. -ez. /velur + -a.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

velurát adj. m., pl. veluráți; f. velurátă, pl. veluráte

velurát adj. m., pl. veluráți; f. sg. velurátă, pl. veluráte

velurá vb., ind. prez. 1 sg. veluréz, 3 sg. și pl. velureáză

Intrare: velurat
velurat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • velurat
  • veluratul
  • veluratu‑
  • velura
  • velurata
plural
  • velurați
  • velurații
  • velurate
  • veluratele
genitiv-dativ singular
  • velurat
  • veluratului
  • velurate
  • veluratei
plural
  • velurați
  • veluraților
  • velurate
  • veluratelor
vocativ singular
plural
Intrare: velura
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • velura
  • velurare
  • velurat
  • veluratu‑
  • velurând
  • velurându‑
singular plural
  • velurea
  • velurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • velurez
(să)
  • velurez
  • veluram
  • velurai
  • velurasem
a II-a (tu)
  • velurezi
(să)
  • velurezi
  • velurai
  • velurași
  • veluraseși
a III-a (el, ea)
  • velurea
(să)
  • velureze
  • velura
  • velură
  • velurase
plural I (noi)
  • velurăm
(să)
  • velurăm
  • veluram
  • velurarăm
  • veluraserăm
  • velurasem
a II-a (voi)
  • velurați
(să)
  • velurați
  • velurați
  • velurarăți
  • veluraserăți
  • veluraseți
a III-a (ei, ele)
  • velurea
(să)
  • velureze
  • velurau
  • velura
  • veluraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

velurat

  • 1. Scămoșat pe o parte; cu aspect de velur.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Mașină de velurat = mașină cu ajutorul căreia se dă pielii un aspect catifelat, de velur.
      surse: DN

etimologie:

  • Velur + sufix -at.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN