opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VELEITAR, -Ă, veleitari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care manifestă, exprimă, trădează o veleitate. 2. S. m. și f. Persoană care are anumite dorințe, pretenții, ambiții (nejustificate). [Pr.: -le-i-] – Din fr. velléitaire.

veleitar, ~ă [At: VIANU, E. 309 / P: ~le-i~ / Pl: ~i, ~e / E: fr velléitaire] 1-2 smf, a (Persoană) care are pretenții, ambiții (nejustificate). 3 a (D. manifestări ale oamenilor) Care denotă pretenții (nejustificate).

veleitar, -ă adj., s.m., s.f. 1 adj., s.m., s.f. (Persoană) care are anumite veleități, pretenții, ambiții (nejustificate). Și-a dat seama că era un veleitar fără scrupule. 2 adj. (despre manifestări, atitudini etc. ale

VELEITAR, -Ă, veleitari, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) 1. Adj. Care manifestă, exprimă, trădează o veleitate. 2. S. m. și f. Persoană care are anumite dorințe, pretenții, ambiții (nejustificate). [Pr.: -le-i-] – Din fr. velléitaire.

VELEITAR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care are veleități. [Pron. -le-i-. / < fr. velléitaire].

VELEITAR, -Ă adj., s. m. f. (cel) care are veleități. (< fr. velléitaire)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

veleitar (desp. -le-i-) adj. m., s. m., pl. veleitari; adj. f., s. f. veleitară, pl. veleitare

veleitar (-le-i-) adj. m., s. m., pl. veleitari; adj. f., s. f. veleitară, pl. veleitare

veleitar adj. m., s. m. (sil. -le-i-), pl. veleitari; f. sg. veleitară, pl. veleitare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VELEITAR adj. v. ambițios, pretențios.

veleitar adj. v. AMBIȚIOS. PRETENȚIOS.

Intrare: veleitar (adj.)
veleitar1 (adj.) adjectiv
  • silabație: ve-le-i-tar info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veleitar
  • veleitarul
  • veleitaru‑
  • veleitară
  • veleitara
plural
  • veleitari
  • veleitarii
  • veleitare
  • veleitarele
genitiv-dativ singular
  • veleitar
  • veleitarului
  • veleitare
  • veleitarei
plural
  • veleitari
  • veleitarilor
  • veleitare
  • veleitarelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: veleitar (s.m.)
  • silabație: ve-le-i-tar info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veleitar
  • veleitarul
  • veleitaru‑
plural
  • veleitari
  • veleitarii
genitiv-dativ singular
  • veleitar
  • veleitarului
plural
  • veleitari
  • veleitarilor
vocativ singular
  • veleitarule
  • veleitare
plural
  • veleitarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

veleitar, veleitarăadjectiv

etimologie:

veleitar, veleitarisubstantiv masculin
veleitară, veleitaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care are anumite dorințe, pretenții, ambiții (nejustificate). DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.