8 definiții pentru vehicular
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
vehicular, ~ă a [At: LM / V: (îvr) veiculariu / Pl: ~e / E: lat vehicularius, -a, fr véhiculaire] (Rar) De vehicule (4).
vehicular, -ă adj. 1 Care se referă la vehicule, la circulație. 2 (lingv.) Limbă vehiculară = limbă care servește comunicării între popoare cu limbi materne diferite, existente pe un anumit teritoriu. • pl. -i, -e. /<fr. véhiculaire, lat. vehicularĭus, -a, -um.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VEHICULAR, -Ă adj. Referitor la vehicule. [Cf. fr. véhiculaire].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VEHICULAR, -Ă adj. referitor la vehicule. ♦ limbă ~ă = limbă care servește comunicării între popoare cu limbi materne diferite, pe un anumit teritoriu. (< fr. véhiculaire)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*vehiculár, -ă adj. (lat. vehiculáris). De care, de căruțe: drum vehicular.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
veiculariu, ~ie a vz vehicular
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vehicular adj. m., pl. vehiculari; f. sg. vehiculară, pl. vehiculare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
VEHICULAR, -Ă adj. (cf. fr. véhiculaire): în sintagma limbă vehiculară (v.).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: MDN '08, DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
vehicular, vehicularăadjectiv
- 1. Referitor la vehicule. DN
- 1.1. Limbă vehiculară = limbă care servește comunicării între popoare cu limbi materne diferite, pe un anumit teritoriu. MDN '00
-
etimologie:
- véhiculaire DN