20 de definiții pentru vehement

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VEHEMENT, -Ă, vehemenți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Violent, impetuos, furtunos. – Din fr. véhément, lat. vehemens, -ntis.

VEHEMENT, -Ă, vehemenți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Violent, impetuos, furtunos. – Din fr. véhément, lat. vehemens, -ntis.

vehement, ~ă [At: HELIADE, O. II, 91 / V: (îvr) veem~, veemente, veeminte (Pl: veeminți), ~mint, ~minte a / Pl: ~nți, ~e / E: fr véhément, lat vehemens, -ntis cf it veemente] 1-2 a, av (Care se manifestă) fără reținere, dând curs liber sentimentelor Si: impetuos. 3 (Îvr; d. fenomene ale naturii) Care se manifestă cu o intensitate deosebită.

vehement, -ă adj. (mai ales despre oameni și despre acțiunile, manifestările lor) Care este violent, furtunos, impetuos; agresiv. A adresat un protest vehement țării vecine.(adv.) Avea dreptul ca să se exprime atît de vehement (EMIN.). • pl. -ți, – te. /<fr. véhément, lat. vehĕmens, -ntis; cf. it. veemente.

VEHEMENT, -Ă, vehemenți, -te, adj. (Despre persoane și despre manifestările lor) Violent, impetuos, furtunos. Mai tîrziu, iar o scurtă și vehementă încăierare. CAMIL PETRESCU, TR. N. 299. ◊ (Adverbial) Grigore, abia stăpînindu-și revolta, întrerupe vehement pe arendaș. REBREANU, R. I 40.

VEHEMENT, -Ă adj. Violent, impetuos; aprig. [< fr. véhément, lat. vehemens].

VEHEMENT, -Ă adj. (despre oameni și manifestările lor) violent, impetuos; aprig. (< fr. véhément, lat. vehemens)

VEHEMENT ~tă (~ți, ~te) (despre persoane și manifestările lor) Care manifestă vehemență; plin de vehemență. /<lat. vehemens, ~tis, fr. véhément

vehement a. 1. cu o putere foarte mare, impetuos; 2. fig: care are căldură și energie: orator vehement.

*vehemént, -ă adj. (lat. véhemens, -éntis). Ardent, impetuos (fără a fi furios): orator, discurs vehement. Adv. A vorbi vehement. V. violent.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vehement adj. m., pl. vehemenți; f. vehementă, pl. vehemente

vehement adj. m., pl. vehemenți; f. vehementă, pl. vehemente

vehement adj. m., pl. vehemenți; f. sg. vehementă, pl. vehemente

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VEHEMENT adj. 1. viguros, violent, virulent. (Un protest ~.) 2. v. impetuos.

VEHEMENT adj. 1. viguros, violent, virulent. (Un protest ~.) 2. aprig, furtunos, impetuos, impulsiv, iute, înflăcărat, înfocat, năvalnic, nedomolit, nepotolit, nestăpînit, nestăvilit, sălbatic, tumultuos, violent, (fig.) aprins, viforos, vijelios, vulcanic. (Temperament ~.)

Intrare: vehement
vehement adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vehement
  • vehementul
  • vehementu‑
  • vehementă
  • vehementa
plural
  • vehemenți
  • vehemenții
  • vehemente
  • vehementele
genitiv-dativ singular
  • vehement
  • vehementului
  • vehemente
  • vehementei
plural
  • vehemenți
  • vehemenților
  • vehemente
  • vehementelor
vocativ singular
plural
veement
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
veheminte
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vehemint
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
veemente
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
veeminte
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vehement, vehementăadjectiv

  • 1. (Despre oameni și manifestările lor) Care manifestă vehemență; plin de vehemență. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN NODEX
    • format_quote Mai tîrziu, iar o scurtă și vehementă încăierare. CAMIL PETRESCU, TR. N. 299. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Grigore, abia stăpînindu-și revolta, întrerupe vehement pe arendaș. REBREANU, R. I 40. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.