vegliot, ~ă [At: DRĂGANU, ROM. 518 / P: ~li-ot / Pl: ~oți, ~e / E: Veglia + -ot] 1-2 sf, a (Șîs dialectul ~) (Unul dintre cele două dialecte ale limbii dalmate) care se vorbea în insula Veglia. 3 a Care aparținea dialectului vegliot (2). 4 a Referitor la dialectul vegliot (2).

vegliot, -ă [ve’λot] adj. (lingv.) 1 Dialectul vegliot (și subst. f.) = unul dintre cele două dialecte ale limbii dalmate, care se vorbea în insula Veglia. 2 Care aparține dialectului vegliot, specific dialectului vegliot. • pl. -ți, – te. /nm. pr. (denumirea italiană a insulei Krk din Croația) Veglia + -ot.