9 definiții pentru vegetabil
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
vegetabil, ~ă [At: MAN. ÎNV. 217/3 / V: ~ii snp, veghet~ a, (îvr) veghetabilii snp / Pl: ~i, ~e, (îvr, 8-9) ~i sm / E: lat vegetabilis, -e cf ger Vegetabilien] (Înv) 1-3 a Vegetal (1-3). 4 a (Rar; îs) Împărăție ~ă Regn vegetal. 5 a (Rar; îf veghetabil) Care este favorabil vegetației (1). 6-7 a (Fzl) Vegetativ (5-6). 8 sf Plantă1. 9 sf (Prc) Plantă1 erbacee.
vegetabil, -ă adj. (înv.) Vegetal • pl. -i, -e. și veghetabil, -ă adj. /<lat. vegetabĭlis, -e.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VEGETABIL ~ă (~i, ~e) (despre plante) 1) Care vegetează; care poate vegeta. 2) Care provine din plante. /<fr. végétable
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vegetábil, -ă adj. (lat. vegetabilis). Rar. Care poate vegeta (vorbind de plante).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
vegetabilii snp vz vegetabil
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
veghetabil, ~ă a vz vegetabil
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
veghetabilii snp vz vegetabil
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
veghetabil, -ă adj. v. vegetabil.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vegetabil adj. m., pl. vegetabili; f. sg. vegetabilă, pl. vegetabile
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |