6 definiții pentru vegetabil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vegetabil, ~ă [At: MAN. ÎNV. 217/3 / V: ~ii snp, veghet~ a, (îvr) veghetabilii snp / Pl: ~i, ~e, (îvr, 8-9) ~i sm / E: lat vegetabilis, -e cf ger Vegetabilien] (Înv) 1-3 a Vegetal (1-3). 4 a (Rar; îs) Împărăție ~ă Regn vegetal. 5 a (Rar; îf veghetabil) Care este favorabil vegetației (1). 6-7 a (Fzl) Vegetativ (5-6). 8 sf Plantă1. 9 sf (Prc) Plantă1 erbacee.

vegetabil, -ă adj. (înv.) Vegetal • pl. -i, -e. și veghetabil, -ă adj. /<lat. vegetabĭlis, -e.

VEGETÁBIL ~ă (~i, ~e) (despre plante) 1) Care vegetează; care poate vegeta. 2) Care provine din plante. /<fr. végétable

vegetábil, -ă adj. (lat. vegetabilis). Rar. Care poate vegeta (vorbind de plante).

veghetabil, -ă adj. v. vegetabil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vegetábil adj. m., pl. vegetábili; f. sg. vegetábilă, pl. vegetábile

Intrare: vegetabil
vegetabil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vegetabil
  • vegetabilul
  • vegetabilu‑
  • vegetabilă
  • vegetabila
plural
  • vegetabili
  • vegetabilii
  • vegetabile
  • vegetabilele
genitiv-dativ singular
  • vegetabil
  • vegetabilului
  • vegetabile
  • vegetabilei
plural
  • vegetabili
  • vegetabililor
  • vegetabile
  • vegetabilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)