vecto- Elem. de compunere „vector, linie de forță”. • /<fr. vecto-; cf. lat. vector, -oris „care poartă, transportă”.

VECTO- v. vector.

VECTO- elem. „vector, linie de forță”. (< fr. vecto-, cf. lat. vector)

vector, ~oare [At: SANIELEVICI, R. 72 / V: (rar) ~iu a / A și: vector / Pl: ~i, ~oare / E: fr vecteur cf lat vector] 1 sm Mărime matematică sau fizică definită printr-o valoare numerică, o unitate de măsură, o direcție și un punct de aplicație. 2 (Fiz; Mat) Segment de dreaptă orientat care simbolizează un vector (1). 3 sm (Fiz; Mat; îs) ~ unitate (sau unitar) Versor. 4 a (Mat; îs) Rază ~oare Segment de dreaptă orientat care unește originea unui sistem de coordonate polare cu un punct. 5 a (Mat; îas) Dreaptă (imaginară) care unește focarul unei elipse, al unei parabole sau al unei hiperbole cu un punct oarecare al curbei. 6-7 sm, a (Med) (Organism vegetal sau animal) intermediar și transmițător al unui germen patogen. 8 sm (Fig) Ceea ce transmite ceva.

VECTOR s.m. Mărime matematică sau fizică definită printr-o valoare numerică, o direcție și un sens, reprezentată grafic printr-un segment de dreaptă. // adj. Rază vectoare = segment de dreaptă care pornește dintr-un sistem de coordonate polare către un punct. // (În forma vecto-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „linie de forță”, „(referitor la) vector”. [Acc. și vector. / < fr. vecteur, cf. lat. vector].

VECTO- „vector, vectorial”. ◊ L. vector „care poartă, care transportă” > fr. vecto-, engl. id. > rom. vecto-. □ ~cardiograf (v. cardio-, v. -graf), s. n., aparat electronic utilizat în vectocardiografie; ~cardiografie (v. cardio-, v. -grafie), s. f., electrocardiografie care permite urmărirea directă pe un ecran de televiziune a biocurenților inimii; ~cardiogramă (v. cardio-, v. -gramă), s. f., diagramă obținută la vectocardiograf; ~scopie (v. -scopie), s. f., observare pe ecranul vectocardiografului a figurii trasate prin deplasarea spotului luminos.