2 intrări

38 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VEȘTEJÍT, -Ă, veștejiți, -te, adj. Veșted. [Var.: vestejít, -ă, (pop.) veștezít, -ă adj.] – V. veșteji.

VEȘTEJÍT, -Ă, veștejiți, -te, adj. Veșted. [Var.: vestejít, -ă, (pop.) veștezít, -ă adj.] – V. veșteji.

veștejit, ~ă a [At: N. TEST. (1684), 201r/14 / V: vest~, (îrg) ~ezit, vestezit / Pl: ~iți, ~e / E: veșteji] 1 (D. plante, părți ale plantelor etc.) Veșted (1). 2 (D. oameni; d. părți ale corpului omenesc) Veșted (4). 3 (Pex; d. oameni) Îmbătrânit. 4 (Pex; d. oameni) Fanat (2). 5 (Rar; fig; d. culori) Veșted (9).

veștejit, -ă adj. Care este veșted, ofilit. • pl. -ți, -te. și vestejit, -ă, (pop.) veștezit, -ă adj. /v. veșteji.

VEȘTEJÍT, -Ă, veștejiți, -te, adj. (Și în forma vestejit ) 1. (Despre plante și părți ale lor; p. ext. despre locul unde cresc plantele) Veșted (1). Vîntu-o foaie vestejită Mi-au adus, mișcînd fereasta. EMINESCU, O. I 125. Vesela verde cîmpie acu-i tristă, veștejită. ALECSANDRI, P. A. 111. Trandafir roșu-nflorit Și la urmă vestejit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 98. 2. Fig. (Despre oameni și părți ale corpului lor) Veșted (2). Smaranda, veștejită înainte de vreme, își șterse lacrimile cu colțul basmalei și zîmbi fericită un moment. REBREANU, R. I 140. Fira privea... Doi bujori tînjiți, Doi ochi veștejiți. COȘBUC, P. II 160. Ne-ați venit apoi... Vestejiți fără de vreme, dar cu creieri de copil. EMINESCU, O. I 151. – Variante: veștezít, -ă (EMINESCU, N. 79), vestejít, -ă adj.

veștejit a. care a ajuns veșted; veștejit fără de vreme EM.

VESTEJÍ vb. IV v. veșteji.

VESTEJÍT, -Ă adj. v. veștejit.

VEȘTEJÍ, veștejesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină veșted (1); a (se) ofili. 2. Refl. și intranz. Fig. (despre oameni) A-și pierde forța, vigoarea, vioiciunea; p. ext. a îmbătrâni, a (se) trece. 3. Tranz. Fig. A stigmatiza, a dezaproba, a înfiera. ♦ A păta, a dezonora. [Var.: vestejí, (pop.) veștezí vb. IV] – Din veșted.

VEȘTEZÍ vb. IV v. veșteji.

VEȘTEZÍT, -Ă adj. v. veștejit.

veșteji [At: N. TEST. (1648), 16v/29 / V: vest~, (îvp) ~ezi, (îrg) vestezi / Pzi: ~jesc, 3 și: (îrg) ~jaște / Cj și: 3 (reg) să veștede / E: veșted] 1-2 vtfr (D. plante, părți ale lor etc.) A deveni sau a face să devină veșted (1) Si: a (se) îngălbeni, a (se) ofili, a (se) păli1. 3-4 vri (D. oameni sau d. părți ale corpului omenesc) A-și pierde vigoarea (din cauza bolii, a bătrâneții etc.) Si : a se consuma2 (4), a se uza. 5-6 vri (Pex; d. oameni) A îmbătrâni. 7-8 vri (Pex; d. oameni) A se fana (2). 9-10 vri (Fig; d. sentimente, însușiri ale oamenilor etc.) A scădea în intensitate. 11-12 vri (Pex; fig; d. sentimente, însușiri ale oamenilor etc.) A dispărea treptat. 13 vt (Liv) A dezonora. 14 vt (Liv) A stigmatiza. 15 vt (Liv) A condamna (1).

vestejit, -ă adj. v. veștejit.

veșteji vb. IV. 1 refl., tr.fact. A deveni sau a face să devină veșted; a (se) ofili, a (se) îngălbeni; a (se) trece. S-au veștejit salcîmii și sălciile (STANCU). 2 refl., intr. Fig. (despre oameni sau despre părți ale corpului lor) A-și pierde forța, vigoarea, vioiciunea, a slăbi; ext. a îmbătrîni, a (se) trece. Cînd era necăjită... se veștejea (CA. PETR.). ♦ Fig. (despre sentimente, însușiri etc. ale oamenilor) A scădea în intensitate, ext., a dispărea, a pieri treptat; a înceta să mai existe. Dispoziția și expansivitatea profesorului se veștejiră dintr-o dată (GAL.). 3 tr. Fig. (calc după fr. „flétrir”) A stigmatiza, a dezaproba, a înfiera. ♦ Fig. A dezonora, a terfeli. • prez.ind. -esc. și vesteji, (pop.) veștezi vb. IV. /veșted + -i; cf. și fr. flétrir „a înfiera”.

veștezit, -ă adj. v. veștejit.

arată toate definițiile

Intrare: veștejit
veștejit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veștejit
  • veștejitul
  • veștejitu‑
  • veșteji
  • veștejita
plural
  • veștejiți
  • veștejiții
  • veștejite
  • veștejitele
genitiv-dativ singular
  • veștejit
  • veștejitului
  • veștejite
  • veștejitei
plural
  • veștejiți
  • veștejiților
  • veștejite
  • veștejitelor
vocativ singular
plural
vestejit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vestejit
  • vestejitul
  • vestejitu‑
  • vesteji
  • vestejita
plural
  • vestejiți
  • vestejiții
  • vestejite
  • vestejitele
genitiv-dativ singular
  • vestejit
  • vestejitului
  • vestejite
  • vestejitei
plural
  • vestejiți
  • vestejiților
  • vestejite
  • vestejitelor
vocativ singular
plural
veștezit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veștezit
  • veștezitul
  • veștezitu‑
  • veștezi
  • veștezita
plural
  • veșteziți
  • veșteziții
  • veștezite
  • veștezitele
genitiv-dativ singular
  • veștezit
  • veștezitului
  • veștezite
  • veștezitei
plural
  • veșteziți
  • veșteziților
  • veștezite
  • veștezitelor
vocativ singular
plural
Intrare: veșteji
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • veșteji
  • veștejire
  • veștejit
  • veștejitu‑
  • veștejind
  • veștejindu‑
singular plural
  • veștejește
  • veștejiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • veștejesc
(să)
  • veștejesc
  • veștejeam
  • veștejii
  • veștejisem
a II-a (tu)
  • veștejești
(să)
  • veștejești
  • veștejeai
  • veștejiși
  • veștejiseși
a III-a (el, ea)
  • veștejește
(să)
  • veștejească
  • veștejea
  • veșteji
  • veștejise
plural I (noi)
  • veștejim
(să)
  • veștejim
  • veștejeam
  • veștejirăm
  • veștejiserăm
  • veștejisem
a II-a (voi)
  • veștejiți
(să)
  • veștejiți
  • veștejeați
  • veștejirăți
  • veștejiserăți
  • veștejiseți
a III-a (ei, ele)
  • veștejesc
(să)
  • veștejească
  • veștejeau
  • veșteji
  • veștejiseră
verb (VT403)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vesteji
  • vestejire
  • vestejit
  • vestejitu‑
  • vestejind
  • vestejindu‑
singular plural
  • vestejește
  • vestejiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vestejesc
(să)
  • vestejesc
  • vestejeam
  • vestejii
  • vestejisem
a II-a (tu)
  • vestejești
(să)
  • vestejești
  • vestejeai
  • vestejiși
  • vestejiseși
a III-a (el, ea)
  • vestejește
(să)
  • vestejească
  • vestejea
  • vesteji
  • vestejise
plural I (noi)
  • vestejim
(să)
  • vestejim
  • vestejeam
  • vestejirăm
  • vestejiserăm
  • vestejisem
a II-a (voi)
  • vestejiți
(să)
  • vestejiți
  • vestejeați
  • vestejirăți
  • vestejiserăți
  • vestejiseți
a III-a (ei, ele)
  • vestejesc
(să)
  • vestejească
  • vestejeau
  • vesteji
  • vestejiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • veștezi
  • veștezire
  • veștezit
  • veștezitu‑
  • veștezind
  • veștezindu‑
singular plural
  • veștezește
  • veșteziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • veștezesc
(să)
  • veștezesc
  • veștezeam
  • veștezii
  • veștezisem
a II-a (tu)
  • veștezești
(să)
  • veștezești
  • veștezeai
  • veșteziși
  • veșteziseși
a III-a (el, ea)
  • veștezește
(să)
  • veștezească
  • veștezea
  • veștezi
  • veștezise
plural I (noi)
  • veștezim
(să)
  • veștezim
  • veștezeam
  • veștezirăm
  • veșteziserăm
  • veștezisem
a II-a (voi)
  • veșteziți
(să)
  • veșteziți
  • veștezeați
  • veștezirăți
  • veșteziserăți
  • veșteziseți
a III-a (ei, ele)
  • veștezesc
(să)
  • veștezească
  • veștezeau
  • veștezi
  • veșteziseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

veștejit vestejit veștezit

  • exemple
    • Vîntu-o foaie vestejită Mi-au adus, mișcînd fereasta. EMINESCU, O. I 125.
      surse: DLRLC
    • Vesela verde cîmpie acu-i tristă, veștejită. ALECSANDRI, P. A. 111.
      surse: DLRLC
    • Trandafir roșu-nflorit Și la urmă vestejit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 98.
      surse: DLRLC
    • Smaranda, veștejită înainte de vreme, își șterse lacrimile cu colțul basmalei și zîmbi fericită un moment. REBREANU, R. I 140.
      surse: DLRLC
    • Fira privea... Doi bujori tînjiți, Doi ochi veștejiți. COȘBUC, P. II 160.
      surse: DLRLC
    • Ne-ați venit apoi... Vestejiți fără de vreme, dar cu creieri de copil. EMINESCU, O. I 151.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi veșteji
    surse: DEX '98 DEX '09

veșteji vesteji veștezi

  • 1. reflexiv tranzitiv A deveni sau a face să devină veșted (1.); a (se) ofili.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: ofili attach_file 5 exemple
    exemple
    • Dacă o floare se vestejește, oare altă floare nu reînvie mult mai strălucitoare în primăvară? HOGAȘ, M. N. 110.
      surse: DLRLC
    • Însă toamna a venit, Plopul meu s-a veștejit. BOLINTINEANU, O. 182.
      surse: DLRLC
    • Florile s-au veștejit De cînd tu le-ai părăsit. ALECSANDRI, P. I 109.
      surse: DLRLC
    • poetic Se veștejește floarea frumoasei tinereți. ALECSANDRI, O. 80.
      surse: DLRLC
    • Mi-au luat-o, mi-au răpit-o și deodată au veștejit Floarea sufletului tînăr ce-nflorea l-al slavei soare. DAVILA, V. V. 101.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv intranzitiv figurat (Despre oameni) A-și pierde forța, vigoarea, vioiciunea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: lâncezi slăbi attach_file 5 exemple
    exemple
    • Frumusețea veștejește, Dar înțelepciunea crește. PANN, P. V. III 147.
      surse: DLRLC
    • Bade, de dragostea ta, M-am veștejit ca iarba. HODOȘ, P. P. 34.
      surse: DLRLC
    • A pus fața la pămînt, Ci n-a pus-o să-nflorească, Ci-a pus-o să veștejească. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 148.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv învechit popular Își veștejea fața de inimă rea. PANN, P. V. I 42.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv învechit popular [Dragostele] m-au uscat, m-au vestejit Ca stejarul înfrunzit Cînd de brumă e atins. ALECSANDRI, P. P. 244.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Îi veștejește faptele.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Întreprinseră acum a da lui Potcoavă coroana frăține-său... vestejită de trei ani pe fruntea unui trîndav cirac al Porței otomane. HASDEU, I. V. 183.
        surse: DLRLC
      • Femeia cea mîndră și ușure de minte calcă în picioare credința jurată soțului ei, vestejește onoarea sa și a familiei. FILIMON, C. 201.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • veșted
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX