2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

VEȘTEJÍT, -Ă, veștejiți, -te, adj. Veșted. [Var.: vestejít, -ă, (pop.) veștezít, -ă adj.] – V. veșteji.

VEȘTEJÍT, -Ă, veștejiți, -te, adj. Veșted. [Var.: vestejít, -ă, (pop.) veștezít, -ă adj.] – V. veșteji.

VEȘTEJÍT, -Ă, veștejiți, -te, adj. (Și în forma vestejit ) 1. (Despre plante și părți ale lor; p. ext. despre locul unde cresc plantele) Veșted (1). Vîntu-o foaie vestejită Mi-au adus, mișcînd fereasta. EMINESCU, O. I 125. Vesela verde cîmpie acu-i tristă, veștejită. ALECSANDRI, P. A. 111. Trandafir roșu-nflorit Și la urmă vestejit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 98. 2. Fig. (Despre oameni și părți ale corpului lor) Veșted (2). Smaranda, veștejită înainte de vreme, își șterse lacrimile cu colțul basmalei și zîmbi fericită un moment. REBREANU, R. I 140. Fira privea... Doi bujori tînjiți, Doi ochi veștejiți. COȘBUC, P. II 160. Ne-ați venit apoi... Vestejiți fără de vreme, dar cu creieri de copil. EMINESCU, O. I 151. – Variante: veștezít, -ă (EMINESCU, N. 79), vestejít, -ă adj.

VEȘTEJÍT adj. v. ofilit.

VEȘTEJÍT adj. v. fanat, trecut.

veștejit a. care a ajuns veșted; veștejit fără de vreme EM.

VESTEJÍ vb. IV v. veșteji.

VESTEJÍ vb. IV v. veșteji.

VESTEJÍ vb. IV v. veșteji.

VESTEJÍT, -Ă adj. v. veștejit.

VESTEJÍT, -Ă adj. v. veștejit.

VESTEJÍT, -Ă adj. v. veștejit.

VEȘTEJÍ, veștejesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină veșted (1); a (se) ofili. 2. Refl. și intranz. Fig. (despre oameni) A-și pierde forța, vigoarea, vioiciunea; p. ext. a îmbătrâni, a (se) trece. 3. Tranz. Fig. A stigmatiza, a dezaproba, a înfiera. ♦ A păta, a dezonora. [Var.: vestejí, (pop.) veștezí vb. IV] – Din veșted.

VEȘTEZÍ vb. IV v. veșteji.

VEȘTEZÍ vb. IV v. veșteji.

VEȘTEZÍ vb. IV v. veșteji.

VEȘTEZÍT, -Ă adj. v. veștejit.

VEȘTEZÍT, -Ă adj. v. veștejit.

VEȘTEZÍT, -Ă adj. v. veștejit.

VEȘTEJÍ, veștejesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină veșted (1); a (se) ofili. 2. Refl. și intranz. Fig. (despre oameni) A-și pierde forța, vigoarea, vioiciunea; p. ext. a îmbătrâni, a (se) trece. 3. Tranz. Fig. A stigmatiza, a dezaproba, a înfiera. ♦ A păta, a dezonora. [Var.: vestejí, (pop.) veștezí, vb. IV.] – Din veșted.

VEȘTEJÍ, veștejesc, vb. IV. (Și în forma vesteji) 1. Refl. (Despre plante și părți ale lor) A-și pierde prospețimea, a deveni veșted, a începe să se usuce; a se ofili. Dacă o floare se vestejește, oare altă floare nu reînvie mult mai strălucitoare în primăvară? HOGAȘ, M. N. 110. Însă toamna a venit, Plopul meu s-a veștejit. BOLINTINEANU, O. 182. Florile s-au veștejit De cînd tu le-ai părăsit. ALECSANDRI, P. I 109. ◊ (Poetic) Se veștejește floarea frumoasei tinereți. ALECSANDRI, O. 80. (Tranz.) Mi-au luat-o, mi-au răpit-o și deodată au veștejit Floarea sufletului tînăr ce-nflorea l-al slavei soare. DAVILA, V. V. 101. 2. Refl. și (rar) intranz. (Despre oameni-și despre ceea ce ține de natura omenească) A se ofili, a slăbi, a lîncezi, a îmbătrîni; a se trece. Frumusețea veștejește, Dar înțelepciunea crește. PANN, P. V. III 147. Bade, de dragostea ta, M-am veștejit ca iarba. HODOȘ, P. P. 34. A pus fața la pămînt, Ci n-a pus-o să-nflorească, Ci-a pus-o să veștejească. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 148. ◊ Tranz. (Învechit și popular) Își veștejea fața de inimă rea. PANN, P. V. I 42. [Dragostele] m-au uscat, m-au vestejit Ca stejarul înfrunzit Cînd de brumă e atins. ALECSANDRI, P. P. 244. ♦ Tranz. Fig. A păta; a dezonora. Întreprinseră acum a da lui Potcoavă coroana frăține-său... vestejită de trei ani pe fruntea unui trîndav cirac al Porței otomane. HASDEU, I. V. 183. Femeia cea mîndră și ușure de minte calcă în picioare credința jurată soțului ei, vestejește onoarea sa și a familiei. FILIMON, C. 201. 3. Tranz. Fig. A stigmatiza, a înfiera. Îi veștejește faptele. – Variante: veștezí (ALECSANDRI, P. I 109, CONACHI, P. 12), vestejí vb. IV.

veștejí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. veștejésc, imperf. 3 sg. veștejeá; conj. prez. 3 să veștejeáscă

VEȘTEJÍ vb. 1. v. ofili. 2. v. îmbătrâni.

VEȘTEJÍ vb. v. blama, condamna, dezaproba, fana, înfiera, proscrie, reproba, respinge, stigmatiza, trece.

A se veștezi ≠ a-și reveni, a se înviora

A VEȘTEJÍ ~ésc tranz. 1) A face să se veștejească. 2) fig. (persoane) A condamna în mod public; a osândi; a stigmatiza; a blama; a înfiera. /Din veșted

A SE VEȘTEJÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre plante) A deveni veșted; a-și pierde vlaga și frăgezimea; a se ofili. 2) fig. (despre persoane) A-și pierde prospețimea fizică; a se ofili. /Din veșted

veștejì v. 1. a (se) face veșted: soarele veștejește florile; 2. fig. a altera frăgezimea, puritatea: necazurile au veștejit tinerețele sale; 3. a defăima, a necinsti: a veșteji reputațiunea cuiva.

veștejésc și (est) -zésc v. tr. (d. veșted, ca netezesc d. neted, ĭar -jesc supt infl. luĭ ș orĭ ca rătunzesc, -jesc). Fac veșted: soarele prea tare veștezește florile. Fig. Ofilesc: necazurile l-aŭ veștezit. Critic aspru, reprobez (după fr. flétrir): a veștezi purtarea unuĭ trădător. V. refl. Florile s’aŭ veștezit. – Vechĭ și P. P. și intr.: floarea veștezește.

arată toate definițiile

Intrare: veșteji
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • veșteji
  • veștejire
  • veștejit
  • veștejitu‑
  • veștejind
  • veștejindu‑
singular plural
  • veștejește
  • veștejiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • veștejesc
(să)
  • veștejesc
  • veștejeam
  • veștejii
  • veștejisem
a II-a (tu)
  • veștejești
(să)
  • veștejești
  • veștejeai
  • veștejiși
  • veștejiseși
a III-a (el, ea)
  • veștejește
(să)
  • veștejească
  • veștejea
  • veșteji
  • veștejise
plural I (noi)
  • veștejim
(să)
  • veștejim
  • veștejeam
  • veștejirăm
  • veștejiserăm
  • veștejisem
a II-a (voi)
  • veștejiți
(să)
  • veștejiți
  • veștejeați
  • veștejirăți
  • veștejiserăți
  • veștejiseți
a III-a (ei, ele)
  • veștejesc
(să)
  • veștejească
  • veștejeau
  • veșteji
  • veștejiseră
verb (VT403)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vesteji
  • vestejire
  • vestejit
  • vestejitu‑
  • vestejind
  • vestejindu‑
singular plural
  • vestejește
  • vestejiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vestejesc
(să)
  • vestejesc
  • vestejeam
  • vestejii
  • vestejisem
a II-a (tu)
  • vestejești
(să)
  • vestejești
  • vestejeai
  • vestejiși
  • vestejiseși
a III-a (el, ea)
  • vestejește
(să)
  • vestejească
  • vestejea
  • vesteji
  • vestejise
plural I (noi)
  • vestejim
(să)
  • vestejim
  • vestejeam
  • vestejirăm
  • vestejiserăm
  • vestejisem
a II-a (voi)
  • vestejiți
(să)
  • vestejiți
  • vestejeați
  • vestejirăți
  • vestejiserăți
  • vestejiseți
a III-a (ei, ele)
  • vestejesc
(să)
  • vestejească
  • vestejeau
  • vesteji
  • vestejiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • veștezi
  • veștezire
  • veștezit
  • veștezitu‑
  • veștezind
  • veștezindu‑
singular plural
  • veștezește
  • veșteziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • veștezesc
(să)
  • veștezesc
  • veștezeam
  • veștezii
  • veștezisem
a II-a (tu)
  • veștezești
(să)
  • veștezești
  • veștezeai
  • veșteziși
  • veșteziseși
a III-a (el, ea)
  • veștezește
(să)
  • veștezească
  • veștezea
  • veștezi
  • veștezise
plural I (noi)
  • veștezim
(să)
  • veștezim
  • veștezeam
  • veștezirăm
  • veșteziserăm
  • veștezisem
a II-a (voi)
  • veșteziți
(să)
  • veșteziți
  • veștezeați
  • veștezirăți
  • veșteziserăți
  • veșteziseți
a III-a (ei, ele)
  • veștezesc
(să)
  • veștezească
  • veștezeau
  • veștezi
  • veșteziseră
Intrare: veștejit
veștejit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veștejit
  • veștejitul
  • veștejitu‑
  • veșteji
  • veștejita
plural
  • veștejiți
  • veștejiții
  • veștejite
  • veștejitele
genitiv-dativ singular
  • veștejit
  • veștejitului
  • veștejite
  • veștejitei
plural
  • veștejiți
  • veștejiților
  • veștejite
  • veștejitelor
vocativ singular
plural
vestejit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vestejit
  • vestejitul
  • vestejitu‑
  • vesteji
  • vestejita
plural
  • vestejiți
  • vestejiții
  • vestejite
  • vestejitele
genitiv-dativ singular
  • vestejit
  • vestejitului
  • vestejite
  • vestejitei
plural
  • vestejiți
  • vestejiților
  • vestejite
  • vestejitelor
vocativ singular
plural
veștezit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veștezit
  • veștezitul
  • veștezitu‑
  • veștezi
  • veștezita
plural
  • veșteziți
  • veșteziții
  • veștezite
  • veștezitele
genitiv-dativ singular
  • veștezit
  • veștezitului
  • veștezite
  • veștezitei
plural
  • veșteziți
  • veșteziților
  • veștezite
  • veștezitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

veștejit vestejit veștezit

  • exemple
    • Vîntu-o foaie vestejită Mi-au adus, mișcînd fereasta. EMINESCU, O. I 125.
      surse: DLRLC
    • Vesela verde cîmpie acu-i tristă, veștejită. ALECSANDRI, P. A. 111.
      surse: DLRLC
    • Trandafir roșu-nflorit Și la urmă vestejit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 98.
      surse: DLRLC
    • Smaranda, veștejită înainte de vreme, își șterse lacrimile cu colțul basmalei și zîmbi fericită un moment. REBREANU, R. I 140.
      surse: DLRLC
    • Fira privea... Doi bujori tînjiți, Doi ochi veștejiți. COȘBUC, P. II 160.
      surse: DLRLC
    • Ne-ați venit apoi... Vestejiți fără de vreme, dar cu creieri de copil. EMINESCU, O. I 151.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi veșteji
    surse: DEX '98 DEX '09

veșteji vesteji veștezi

  • 1. reflexiv tranzitiv A deveni sau a face să devină veșted (1.); a (se) ofili.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: ofili 5 exemple
    exemple
    • Dacă o floare se vestejește, oare altă floare nu reînvie mult mai strălucitoare în primăvară? HOGAȘ, M. N. 110.
      surse: DLRLC
    • Însă toamna a venit, Plopul meu s-a veștejit. BOLINTINEANU, O. 182.
      surse: DLRLC
    • Florile s-au veștejit De cînd tu le-ai părăsit. ALECSANDRI, P. I 109.
      surse: DLRLC
    • poetic Se veștejește floarea frumoasei tinereți. ALECSANDRI, O. 80.
      surse: DLRLC
    • Mi-au luat-o, mi-au răpit-o și deodată au veștejit Floarea sufletului tînăr ce-nflorea l-al slavei soare. DAVILA, V. V. 101.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv intranzitiv figurat (Despre oameni) A-și pierde forța, vigoarea, vioiciunea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: lâncezi slăbi 5 exemple
    exemple
    • Frumusețea veștejește, Dar înțelepciunea crește. PANN, P. V. III 147.
      surse: DLRLC
    • Bade, de dragostea ta, M-am veștejit ca iarba. HODOȘ, P. P. 34.
      surse: DLRLC
    • A pus fața la pămînt, Ci n-a pus-o să-nflorească, Ci-a pus-o să veștejească. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 148.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv învechit popular Își veștejea fața de inimă rea. PANN, P. V. I 42.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv învechit popular [Dragostele] m-au uscat, m-au vestejit Ca stejarul înfrunzit Cînd de brumă e atins. ALECSANDRI, P. P. 244.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat A condamna în mod public.
    exemple
    • Îi veștejește faptele.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Întreprinseră acum a da lui Potcoavă coroana frăține-său... vestejită de trei ani pe fruntea unui trîndav cirac al Porței otomane. HASDEU, I. V. 183.
        surse: DLRLC
      • Femeia cea mîndră și ușure de minte calcă în picioare credința jurată soțului ei, vestejește onoarea sa și a familiei. FILIMON, C. 201.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • veșted
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX