varvaric s [At: HEM 2498 / V: barba~, barbir~, ~valâc, ~ichi, ~ici, vărvărice, vârvarichi / Pl: ? / E: ns cf ngr βαρβαρικός] (În poezia populară; d. mustăți; csnp; îla) În (sau de) ~ Cu vârfurile lungi și răsucite.

VARVARIC s. m. (Regional, în expr.) Mustață (sau mustăți) în (sau de) varvaric = mustăți lungi și răsucite. Și mustăți de varvaric Cum stă bine la voinic. ALECSANDRI, P. P. 209. – Variantă: varvalîc (PĂSCULESCU, L. P. 273) s. m.

VARVARIC s. m. (Reg., în expr.) Mustață (sau mustăți) în varvaric = mustăți lungi și răsucite în sus. – Comp. ngr. varvarikos.

varvaric m. haiduc, cu mustățile lungi și groase: cu mustăți de varvaric cum stă bine la voinic POP. [Gr. mod. VARVARIKÒS, barbar].

varvaríc (în) loc. adv. (cp. cu ngr. varvariká, ca barbariĭ). Rar. Cu mustața’n varvaric, cu mustața în sus: cu mustața’n varvaric, cum stă bine la voĭnic (P. P.). – Și barbaríc.

varvalâc s vz varvaric

varvarichi s vz varvaric

varvarici s vz varvaric

vărvărice s vz varvaric

vârvarichi s vz varvaric

VARVALÎC s. m. v. varvaric.

varvaric, varvarici, s.m. (înv.) haiduc cu mustățile lungi și groase.