6 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Varvara (Sfânta) f. V. Barbura.

varvar, ~ă [At: COD. VOR. 96/13 / Pl: ~i, ~e / E: slv варъваръ, ngr βάρβαρος] (Înv) 1 smp (Șdp) Nume dat de vechii greci și de romani3 popoarelor și populațiilor străine. 2-3 sm, a (Persoană) de altă origine decât elenă sau romană Si: barbar (1-2). 4-5 sm, a (Pex) (Persoană) de altă origine etnică. 6-7 sm, a (Persoană) de altă religie. 8-9 sm, a (Persoană) fără nici o religie Si: barbar (5-6), păgân. 10-11 sm, a (Persoană) necivilizată, primitivă. 12-13 sm, a (Persoană) incapabilă de a înțelege cultura Si: barbar (7-8). 14-15 sm, a (Persoană) lipsită de rafinament Si: barbar (9-10). 16 a (D. modul de exprimare) Caracteristic oamenilor necultivați. 17-18 sm, a (Persoană) cu o comportare crudă, sălbatică.

vârvara sfa [At: ARH. FOLK. III, 46 / E: Varvara] Sărbătoare populară creștină, care se ține la 4 decembrie, pentru a feri copiii de vărsat1.

varvar, -ă s.m., adj. (înv.) Barbar. • pl. -i, -e. /<slav. варъваръ, ngr. βάρβαρος.

VARVÁR, -Ă, varvari, -e, s. m. și f. (Învechit și arhaizant) Barbar (1). Ați rîvnit la viața de fiare a unor varvari cum ne numiți voi. C. PETRESCU, R. DR. 10. ◊ (Adjectival) Ocărîndu-se și hiritisindu-se în cea mai varvară harababură de graiuri și de seminții. C. PETRESCU, A. R. 9. – Accentuat și: várvar.

VARVÁR, -Ă, varvari, -e, s. m. și f. (Înv.) Barbar. – Ngr. varvaros.

vàrvar a. și m. barbar: taci, varvarule! AL. [Gr. mod.].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

várvar adj. m., s. m., pl. várvari; f. sg. várvară, pl. várvare


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÁRVAR adj. v. barbar, primitiv, sălbatic.

varvar adj. v. BARBAR. PRIMITIV. SĂLBATIC.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

VARVARA forma calend. ort. pt. Barbura, < lat. Barbara; VARVAR lat. Barbarus. I. Feminine. 1. Vărvara, mold. (16 A IV; – ard. (Moț); Avărvarei, E. act. Varvari fam. ard. act., matronim (inform. Al. Cristurean) 2. Vîrvara, 1726, ard. (Paș; Ard; Mar); Vîrvoară, ard. (Viciu 35) 3. Virvară, mar. (Ard, I 245). 4. Vîrvari (Ard II 141); Cu v trecut în f: Fărvara (B Cr 75). 5. Cu apocopă A) Varva (Moț); B) Vîrva f. (16 A I 63, 327); C) Verva (Mar). 6. Scurtat: Arva v. ac. 7. Cu apoc. Var-: Vară, N. act. și derivatele, v. acesta Partea II-a;. + -uca, Văruca, ard. (etim. Paș), cf. ard: văruca „verișoară”. II. Forme de masculin: 1. *Varvăr: marital. Vărvăroaia f, olt. (Sd XXII); matronim: Avărvăroaie, N., act. 2. Vărvora b. -(17 B I 269). 3. Varvăriciu, cu soția sa Vărvara mold., 1696 (RI II 147). 4. Prob. Vorvoreanu, fam., olt., după un top. *Vîrvor, cu asimilare regresivă. 5. Cu v < h: Vărhare b (16 B VI 185); Varharoae (16 B I 125) marital; cf. blg. въpxapи, în plural, „ramuri”.

Intrare: varvara
varvara
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Varvara
Varvara nume propriu
nume propriu (I3)
  • Varvara
Intrare: varvar
varvar adjectiv
  • pronunție: varvar, varvar
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • varvar
  • varvarul
  • varvaru‑
  • varva
  • varvara
plural
  • varvari
  • varvarii
  • varvare
  • varvarele
genitiv-dativ singular
  • varvar
  • varvarului
  • varvare
  • varvarei
plural
  • varvari
  • varvarilor
  • varvare
  • varvarelor
vocativ singular
plural
Intrare: Vărvara
Vărvara nume propriu
nume propriu (I3)
  • Vărvara
Intrare: Vârvara
Vârvara nume propriu
nume propriu (I3)
  • Vârvara
Intrare: vârvara
vârvara
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

varvar

etimologie: