VĂRSA, vărs, vb. I. I. 1. Tranz. A face să curgă (un lichid sau o substanță curgătoare) dintr-un recipient. ◊ Expr. A vărsa lacrimi = a plânge. A vărsa sânge = a ucide, a omorî. A-și vărsa sângele (pentru cineva sau ceva) = a-și sacrifica viața (pentru cineva sau ceva). (Pop.) A vărsa mațele (cuiva) = a spinteca (pe cineva); p. ext. a ucide. A vărsa (multe) sudori (sau nădușeli) sau a vărsa sudori de moarte = a) a face un lucru greu, a munci din greu; b) a fi în agonie, A trage să moară. ♦ A lansa, a arunca asupra cuiva săgeți, bombe, explozibile (în cantitate mare). 2. Refl. (Despre ape curgătoare) A-și uni cursul cu altă apă. (Rar) A se revărsa (peste maluri). ♦ (Despre ploaie) A cădea din abundență; a turna cu găleata. 3. (Pop.) Tranz. A vomita. ◊ Expr. A-și vărsa (și) mațele (sau măruntaiele), se spune când cineva vomită foarte tare. A vărsa venin sau a-și vărsa veninul = a vorbi despre cineva cu dușmănie, cu ură. A-și vărsa focul (sau sufletul, amarul) = a-și destăinui durerea, mâhnirea, supărarea. A vărsa foc, se spune despre caii iuți și puternici (din basme). 4. Tranz. A revărsa, a răspândi lumină, căldură. ◊ Refl. Căldura se revarsă pretutindeni. 5. Tranz. și refl. A (se) împrăștia, a (se) risipi. II. Tranz. 1. A repartiza un ostaș la o anumită unitate sau a-l trece dintr-o unitate în alta. 2. A preda cuiva o sumă de bani; a efectua un vărsământ. – Lat. versare.

VĂRSAT², -Ă, vărsați, -te, adj. (Despre mărfuri) Care se vinde cu amănuntul dintr-o cantitate mai mare; care nu este preambalat. – V. vărsa.

VĂRSAT¹ s. n. 1. Faptul de a (se) vărsa. 2. (Med.; pop.; și în sintagma vărsat mare) Variolă. ◊ Vărsat negru = formă gravă de variolă, în care pustulele de pe corp sunt foarte numeroase și pline cu sânge, apărând ca niște pete negre. Vărsat de vânt = (Pop.) varicelă. – V. vărsa.

vărsa [At: PSALT. HUR. 67^r/22 / Pzi: vărs, 3 (reg) ~sează, 6 (îvr) vărs / E: ml versare] 1 vt (C. i. vase¹, recipiente etc., care conțin lichide, materii în formă de pulbere sau de granule etc.) A răsturna făcând să curgă sau să iasă conținutul. 2 A goli un vas¹, un recipient prin răsturnare sau prin înclinare. Si: (pop) a deșerta (1). 3 vt (Mol; îe) A ~ putina cu huștii A spune tot ce știi. 4 vt A face să curgă un lichid (dintr-un vas¹, dintr-un recipient). 5 vt A arunca un lichid dintr-un vas¹. 6 vt (Îe) A ~ laptele în păsatul cuiva A ajuta pe cineva. 7 vt (Îe) A ~ lacrimi (fierbinți ori, pop, de sânge) sau a ~ șiroaie de lacrimi A plânge (cu durere, cu jale). 8 vr (Îvr; îe) A se ~ în lacrimi A plânge (cu durere, cu jale). 9 vt (Îe) A ~ sânge (nevinovat ori omenesc, înv, de om) sau, înv, a ~ sângele cuiva A ucide (pe cineva). 10 vt (Îe) A-și ~ sângele (pentru cineva sau ceva) A-și sacrifica viața (pentru cineva sau ceva). 11 vt (Îvp; îe) A ~ (multe) sudori (sau nădușeli) sau a ~ sudori de moarte A face mari eforturi pentru a realiza ceva. 12 vt (Îvp; îae) A fi în agonie. 13 vt (Pop; îe) A-i ~ (cuiva) mațele A spinteca (pe cineva). 14 vt (Pop; îae) A ucide (pe cineva). 15 vt (Îrg) A turna¹ metale sau materii topite². 16 vt (Îrg) A obține un obiect prin turnarea¹ metalelor topite. 17 vt (Trs) A sufla cu argint un obiect de metal. 18 vt (C. i. materii în formă de pulbere sau de granule, obiecte etc.) A face să se împrăștie, să se risipească (prin înclinarea sau răsturnarea vasului¹ în care se află, prin aruncare etc.). 19 vr (Reg; d. cereale) A se scutura de rod¹. 20 vt A lansa asupra inamicului săgeți, bombe, gloanțe etc., în cantitate mare. 21 vr (D. ape) A ieși din albie Si: a se revărsa. 22 vt (Îrg; d. față; îe) A ~ sânge (sau rumeneață) A se înroși. 23 vr (Înv; pan; d. conținutul unui vas¹) A da pe dinafară. 24 vr (Reg; pan; d. muguri) A se deschide (14). 25 vr (D. fluvii) A-și duce apele în mare sau în ocean Si: (îvp) a veni (141). 26 (D. ape curgătoare) A-și uni cursul cu o altă apă (cu debit¹) mai mare Si: (îvp) a veni (142). 27 vr (Îvp; d. ploaie, adesea cu determinări modale) A cădea din abundență. 28 vim (Pop; îe) Plouă de varsă Plouă torențial. 29 vt (Poetic; d. nori) A lăsa să cadă precipitații (în cantitate mare). 30 vr (D. lichide, secreții etc.; de obicei cu determinări locale) A curge (4). 31 vr (D. lichide, secreții etc.; de obicei cu determinări locale) A se scurge. 32 vr (Reg; pan; d. pământ) A se surpa. 33 vr (Îvr; pan) A aluneca (3). 34 vt(a) A vomita. 35 vt (Îe) A-și ~ (și) mațele (sau măruntaiele) A vomita foarte tare. 36 vt (Îae) A simți un dezgust violent (față de cineva sau de ceva). 37 vt (Înv; îe) A ~ ceva pe nas A o păți. 38 vt (Înv; îe) A-și ~ sufletul A muri¹. 39 vt (În basme; d. balauri, zmei etc.) A scoate foc, jeratec etc. (pe gură). 40 vt (Îe) A ~ foc Se spune despre caii iuți și puternici. 41 vt (Pan) A da afară ceva. 42 vt A preda sume de bani, obiecte de valoare etc. 43 vt A depune sume de bani, obiecte de valoare etc. la o instituție (bancară), la o casă² etc. (pentru păstrare, pentru achitarea unei datorii etc.). 44 vt A cheltui peste măsură. 45 vt (Rar) A investi. 46 vt A repartiza un soldat la o anumită unitate militară. 47 vt A transfera un soldat de la o unitate militară la alta. 48 vt (Adesea poetic; d. surse de lumină, de căldură etc.) A răspândi lumină, căldură, radiații etc. 49 vr (Pop; îe) A se ~ zorile (sau de ziuă) A se revărsa zorile. 50 vt (Fig) A-și manifesta sentimentele, starea de spirit prin comportare, prin atitudine etc. 51 vr (Înv; d. oameni) A se îmbolnăvi de variolă (1). 52 vr (Pop; d. animale) A se îmbolnăvi de variolă (3). 53 vt (Pop) A vaccina preventiv un animal împotriva variolei (3).

vărsat², ~ă a [At: PO 295/13 / Pl: ~ați, ~e / E: vărsa, (15) cf lat versatus, fr versé] 1 (D. lichide) Care a curs (dintr-un vas¹, dintr-un recipient). 2 (D. lichide) Care a fost aruncat (dintr-un vas¹). 3 (Îrg; d. metale sau materii în stare de topire) Care a fost turnat. 4 (Îrg; d. obiecte) Care a fost obținut prin turnare¹. 5 (D. materii în formă de pulbere sau de granule, obiecte etc.) Care a fost împrăștiat (prin înclinarea sau răsturnarea vasului în care se afla, prin aruncare etc.). 6 (D. mărfuri) Care se vinde cu amănuntul (fiind luat într-o cantitate mai mare). 7 (D. mărfuri) Care nu este preambalat, ci se împachetează în momentul cumpărării. 8 (D. ape) Care a ieșit din albie Si: revărsat². 9 (Pop; d. ploaie) Care cade în cantitate mare. 10 Care este vomitat. 13 (Înv; d. oameni) Bolnav de variolă (1). 14 (Înv; d. animale) Bolnav de variolă (3). 15 (Înv) Versat (1).

vărsat¹ sn [At: CORESI, EV. 416 / V: (reg) vâr~ / Pl: 11-21 (înv) ~uri / E: vărsa] 1-2 Vărsare (3-4). 3 (Înv; îs) ~ul sângelui (meu sau tău, său etc.) Moarte. 4 (Înv; îas) Jertfire de sine. 5 (Înv) Turnare¹. 6 (Rar) Lansare de gloanțe, săgeți etc. asupra cuiva. 7 Revărsare a unei ape. 8 Inundație. 9 (Pop) Vomă (1). 10 (Pop; îs) ~ul zorilor (sau zilei, de zori) sau ~ de zori (sau de ziuă, reg, de zări) Revărsatul zorilor. 11 (Mpp; șîs ~ mare) Variolă (1). 12 (Mpp; îs) ~ negru (sau, înv, lânguros) Variolă (2) hemoragică. 13 (Reg) Pistrui. 14 (Mpp; îs) ~ de vânt (sau, pop, în cruce, înv, mincinos, reg, din vânt) Varicelă. 15 (Mpp; îrg; șîs ~ mic, înv, ~ pătat, reg, ~ mărunt, ~ spoit, ~ roșu, ~ spuzit, ~ mânunțel, ~ de copii) Rujeolă. 16 (Mpp; îrg; șîs ~ spuzos, reg, ~ mare, ~ spoit, ~ mărunțel, ~ alb, ~ porcesc, ~ pietros, ~ în cruci) Scarlatină. 17 (Mdv; pop) Variolă (3). 18 (Reg) Boală epidemică a albinelor. 19 (Îvp; șîs ~ de vacă, ~ vaccinal) Vaccin (1). 20 (Mar; Mol) Vaccinare. 21 (Reg) Semn rămas pe corp în urma unei vaccinări. 22 (Bot; reg) Nalbă (Malva silvestris). 23 (Bot; reg; îf vârsat; șîs vârsatul pământului, vârsatul trifoiului) Gălbează (3) (Cuscuta trifolii).

vârsat sn vz vărsat¹

vârșât, ~ă a vz vârșit

vârșit, ~ă a [At: CIAUȘANU, V. 208 / V: ~șât / Pl: ~iți, ~e / E: vârși²] (Olt; Mun; d. garduri de nuiele) Cu acoperiș făcut din mărăcini sau din nuiele împletite.

vărsa vb. I. 1 tr. (compl. indică lichide) A face să curgă (dintr-un vas, dintr-un recipient). ◊ (absol.) Obiceiul țăranilor noștri de a vărsa din pahar înainte de a bea este străvechi. ◊ (refl. pas.) Vărsîndu-se mierea, s-au adunat viespile. ◊ Expr. A vărsa sînge (nevinovat sau omenesc) ori a vărsa sîngele cuiva = a ucide, a omorî pe cineva. A vărsa mațele (cuiva) = a spinteca (pe cineva); ext. a ucide. A vărsa (multe) sudori (sau nădușeli) sau a vărsa sudori de moarte = a) a face un lucru greu, a munci din greu, a face mari eforturi; b) a fi în agonie, a trage să moară. A vărsa laptele în păsat = a ajuta pe cineva. A vărsa lacrimi fierbinți (ori de sînge) sau a vărsa șiroaie (ori, înv., rîu, pîrîu) de lacrimi v. lacrimă. A-și vărsa sîngele (pentru cineva sau ceva) v. sînge. ♦ (înv., reg.; compl. indică metale topite) A turna. ♦ Ext. (compl. indică obiecte) A obține prin turnare. 2 tr. (compl. indică lichide, materii în formă de pulbere sau de granule, obiecte etc.) A face să se împrăștie, să se risipească, să se răspîndească (prin înclinarea sau răsturnarea vasului în care se află, prin aruncare etc.). ◊ (absol.) Dacă răsipești meiul, anevoie îl aduni (PANN). ◊ (refl. pas.) O ploaie de grăunțe se varsă în ceaunul tainic (VOIC.). ◊ Expr. A vărsa vinul mîrtanului v. mîrtan. ◊ Fig. (refl.) Să izgonim abuzurile ce se vărsaseră în legile și viața noastră (KOGĂL.). ♦ (refl.; despre cereale) A se scutura de rod. ♦ (compl. indică săgeți, gloanțe etc.) A lansa, a arunca, a trimite asupra cuiva (în cantitate mare). Escadrile de bombardament vărsau bombe (CAM.). 3 tr. (compl. indică vase, recipiente etc.) A răsturna făcînd să curgă sau să iasă conținutul. A vărsat călimara pe fața de masă albă. ◊ Expr. A vărsa laptele în păsatul cuiva v. păsat ♦ A goli prin înclinare sau prin răsturnare. A vărsat paharul, turnînd vinul în sos. 4 refl. (despre ape curgătoare; cu determ. locale) A-și duce apele în altă apă mai mare ca volum. Delta s-a format acolo unde se varsă Dunărea în mare. ◊ (tr.) Pîrîul își varsă apele în Prut. ◊ Fig. Anumite graiuri nu se varsă direct în limba literară (PER.). ♦ A se revărsa (peste maluri). Dacă se mai încălzește puțin, azi-mîine se varsă apele (BEN.). ◊ (tr.) Oltule,... Să verși păgîn potop de apă (GOGA). ♦ Analog. (despre conținutul unui vas) A da pe dinafară. Uitată pe foc, oala cu lapte s-a vărsat. 5 refl. (înv., pop.; despre ploaie) A cădea, a curge din abundență. Se vărsară ploi de acoperiră pămîntul (MOXA). ◊ Expr. Plouă de varsă = plouă torențial. A vărsa cu găleata v. găleată. ◊ Poet. (tr.; despre nori) Norii cei negri... Varsă piatră cu mînie (PANN). 6 refl. (despre lichide, secreții etc.; mai ales cu determ. locale) A curge; a se scurge. I s-a vărsat fierea în sînge de necaz. ◊ (tr.) Pancreasul își varsă secreția în stomac. 7 tr. A vomita. ◊ (absol.) I s-a făcut greață și a început să verse. ◊ Expr. A-și vărsa (și) mațele (sau măruntaiele) = a) a vomita foarte tare; b) a fi profund dezgustat de cineva sau de ceva. A(-și) vărsa venin(ul) sau a(-ți) vărsa veninul = a vorbi despre cineva cu dușmănie, cu ură. A vărsa foc, se spune despre caii iuți și puternici (din basme). A-și vărsa amarul v. amar. A-și vărsa bojocii v. bojoc. A vărsa fiere v. fiere. A-și vărsa focul v. foc. A-și vărsa sufletul v. suflet. ◊ Ext. Șerpii veninoși au... cei doi colți... prin care își varsă veninul (ATIL.). ♦ Analog. A scoate, a da afară. Care munte foc a vărsat? (VĂCĂR.). 8 tr. (despre surse de lumină, căldură etc.; compl. indică radiații, emanații etc) A revărsa, a răspîndi, a propaga. Numai pentru mine varsă lumină încălzitoare (CON.). ◊ (refl.) Se varsă-n aer al florilor miros (MACED.). ◊ Expr. A se vărsa zorile (sau zorii, zori de zi, zori de ziuă) v. zori A se (re)vărsa de ziuă v. revărsa. ◊ Poet. Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie (EMIN.). 9 tr. Fig. (compl. indică sentimente, stări sufletești etc.) A arăta, a manifesta, a exprima (prin comportare, prin atitudine, prin vorbe etc.). ◊ Expr. A-și vărsa năduful v. năduf. A-și vărsa necazul (pe cineva) v. necaz. 10 tr. Fig. (despre Dumnezeu) A arunca (ceva) asupra cuiva sau a ceva; a oferi în cantitate mare. Cel de Sus varsă darul său și peste cei neputincioși (CR.). II tr. 1 (compl. indică persoane) A repartiza la o anumită unitate, a transfera de la o unitate în alta. Lucrătorii din administrație vor fi vărsați în altă parte. 2 (fin.; compl. indică sume de bani, obiecte de valoare etc.) A preda cuiva, a înmîna; a depune la o instituție (bancară), la o casă etc. (pentru centralizare, pentru păstrare, pentru achitarea unei datorii etc.); a plăti, a achita. Casierul a vărsat la bancă toți banii, în ziua încasării lor. III refl. (înv.; despre oameni) A se îmbolnăvi de variolă. • prez. ind. vărs. /lat. versare.

vărsat², -ă adj. 1 (despre lichide) Care a curs dintr-un vas, dintr-un recipient etc. sau care a fost aruncat (dintr-un vas). Vinul vărsat a pătat covorul. 2 (despre materii în formă de pulbere sau de granule, despre obiecte etc.) Care a fost împrăștiat, risipit, răspîndit (prin înclinarea vasului, a ambalajului în care se afla, prin aruncare etc.) Grăunțele vărsate le-a adunat cu mătura. 3 (com.; despre mărfuri) Care se vinde cu amănuntul (fiind luat dintr-o cantitate mai mare); care nu este preambalat, ci se împachetează în momentul cumpărării. Uleiul vărsat este mai ieftin. pl. -ți, -te. /v. vărsa.

vărsat¹ s.n. 1 Curgere, azvîrlire a unui lichid (dintr-un vas, dintr-un recipient) 2 Revărsare de ape, inundație. 3 Împrăștiere, risipire a unor materii sub formă de pulbere sau de granule, a unor obiecte etc. 4 (med.; pop.) Variolă. ◊ Vărsat negru = formă gravă de variolă, în care pustulele de pe corp sînt foarte numeroase și pline cu sînge, apărînd ca niște pete negre. Vărsat-de-vînt = varicelă. Vărsat mare = scarlatină. Vărsat mic = pojar. • pl. (înv.) -uri. /v. vărsa.

VĂRSA, vărs, vb. I. I. 1. Tranz. A face să curgă un lichid, o pulbere etc. (prin înclinarea sau răsturnarea recipientului în care se află). ◊ Expr. A vărsa lacrimi = a plânge. A vărsa sânge = a ucide, a omorî. A-și vărsa sângele (pentru cineva sau ceva) = a-și sacrifica viața (pentru cineva sau ceva). (Pop.) A vărsa mațele (cuiva) = a spinteca (pe cineva); p. ext. a ucide. A vărsa (multe) sudori (sau nădușeli) sau a vărsa sudori de moarte = a) a face un lucru greu, a munci din greu; b) a fi în agonie, a trage să moară. ♦ A lansa, a arunca asupra cuiva săgeți, bombe, explozibile (în cantitate mare). 2. Refl. (Despre râuri, fluvii etc.) A-și duce apele în altă apă mai mare ca volum. ♦ (Rar) A se revărsa (peste maluri). 3. Tranz. A vomita. ◊ Expr. A-și vărsa (și) mațele (sau măruntaiele), se spune când cineva vomită foarte tare. A vărsa venin sau A-și vărsa veninul = a vorbi despre cineva cu dușmănie, cu ură. A-și vărsa focul (sau sufletul, amarul) = a-și destăinui durerea, mâhnirea, supărarea. A vărsa foc, se spune despre caii iuți și puternici (din basme). 4. Tranz. (Despre surse de lumină, căldură etc.) A revărsa, a răspândi lumină, căldură. ◊ Refl. Căldura se revarsă pretutindeni. 5. Tranz. A împrăștia, a risipi. II. Tranz. 1. A repartiza un ostaș la o anumită unitate sau a-l trece dintr-o unitate în alta. 2. A preda cuiva o sumă de bani, de obiecte de valoare etc.; a plăti, a achita. – Lat. versare.

VĂRSAT², -Ă, vărsați, -te, adj. (Despre mărfuri) Care se vinde cu amănuntul (fiind luat dintr-o cantitate mai mare); care nu este preambalat, ci se împachetează în momentul cumpărării. – V. vărsa.

VĂRSAT¹ s. n. 1. Faptul de a (se) vărsa. 2. (Med.; pop.) Variolă. ◊ Vărsat negru = formă gravă de variolă, în care pustulele de pe corp sunt foarte numeroase și pline cu sânge, apărând ca niște pete negre. Vărsat de vânt = varicelă. (Pop.) Vărsat mare = scarlatină. (Pop.) Vărsat mic = pojar. – V. vărsa.

VĂRSA, vărs, vb. I. I. 1. Tranz. (Cu privire la un lichid sau la o materie continuă) A face să curgă (prin răsturnarea recipientului în care se află). Cere plosca cu apă de la stăpînu-său. Fiul craiului i-o dă și spinul, cum o pune la gură, pe loc... varsă toată apa dintr-însa. CREANGĂ, P. 204. Merge-n vale de-și umple gura plină Cu apă din izvoare... Și-ncet la rădăcina copacului o varsă. ALECSANDRI, P. III 306. Fata luă cenușă în sîn și, mergînd în urma carului, tot vărsa cenușa pe jos. ȘEZ. I 65. ◊ (Poetic) Deasupra, în albastru, tremurau ciocîrlii, vărsînd puhoiul lor amețitor de cîntece. SADOVEANU, O. I 120. Doamna mărilor ș-a nopții varsă liniște și somn. EMINESCU, O. I 148. ◊ Fig. Trenuri obosite și lungi varsă în gară sumedenie de soldați. SAHIA, N. 47. Din umbrele văii... Ies roibii cu umblet ca vîntul. Răsar de tutindeni de pare Că-i varsă pămîntul. COȘBUC, P. II 30. ◊ Expr. A vărsa lacrimi (mai rar o lacrimă) = a plînge (amar). Jupîneasa Dochia vărsa lacrimi în ascuns. SADOVEANU, O. I 272. Ochii ei... încetase de a mai vărsa lacrimi. EMINESCU, N. 28. Noaptea aduce mii de stele. Omul trist, privind la ele, Varsă-o lacrimă de dor. ALECSANDRI, O. 137. A vărsa sînge = a ucide, a omorî. Cît singe-n mii de lupte vărsă sabia mea. MACEDONSKI, O. I 251. Împăratul Roș... nu se mai satură de a vărsa sînge omenesc. CREANGĂ, P. 232. Decît să vărsați sînge, voinicilor, Mai bine să vărsați vin și să vă veseliți. ALECSANDRI, T. II 38. A-și vărsa sîngele (pentru cineva sau ceva) = a se jertfi, a se sacrifica. (Cu parafrazarea expresiei) Luptă, în care romînii vărsară șiroaie de sînge și se jertfiră ca niște martiri pentru apărarea civilizației în contra barbariei. BĂLCESCU, O. II 13. (Popular) A vărsa mațele (cuiva) = a spinteca (pe cineva); a ucide. Fiara... dintr-o săritură fu lîngă calul... căruia îi și vărsă mațele. ISPIRESCU, L. 140. A vărsa (multe) sudori (sau nădușeli) sau a vărsa sudori de moarte = a) a face un lucru greu, a munci din greu. Pentru această treabă are să verse multe nădușeli. ISPIRESCU, U. 55. Să bate zi și noapte Și varsă sudori de moarte. ALECSANDRI, P. P. 377; b) a fi în agonie, a trage să moară. Cînd era la cîntători, Vălenaș vărsa sudori. ȘEZ. II 79. ♦ (În basme) A arunca pe gură foc, smoală, jăratic. Scorpia este necăjită rău, varsă foc și smoală. ISPIRESCU, L. 5. Un bălaur grozav de mare care vărsa jăratec pe gară. CREANGĂ, P. 121. Șerpi mari ce varsă foc din gură. ȘEZ. I 244. ◊ Expr. (Despre cai) A vărsa foc = a fi foarte iute și puternic. Niște telegari ce vărsau foc. CONTEMPORANUL, VI 100. ◊ Fig. A arunca asupra cuiva săgeți, bombe, explozibile (în cantitate mare). Escadrile de bombardament vărsau bombe. CAMILAR, N. I 386. Și în tătarii ce vor îndrăzni să se apropie de ușă vărsați de sub streșină și prin ferestre un foc necurmat. GALACTION, O. I 52. 2. Refl. (Despre nori) A lăsa să curgă ploaia; (despre ploaie) a curge în șiroaie. Nourul se varsă pe pămînt ca un rîu întărîtat și ca o mare fără margine. RUSSO, O. 32. Ploaie mare s-a vărsat. TEODORESCU, P. P. 625. ◊ Intranz. (În expr.) Plouă de varsă = plouă torențial. Lasă-mă, mîndruță-n pace, C-afară plouă de varsă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 375. 3. Tranz. A împrăștia, a risipi. În casă cînd ei intra, Să te faci a mătura, Bani prin casă că-i vărsa, Bani prin colțuri că-i lăsa. TEODORESCU, P. P. 541. ◊ Refl. Răsturnîndu-se jos, s-au vărsat o grămadă de bani înaintea lui Pepelea. SBIERA, P. 4. 4. Refl. (Despre ape curgătoare) A-și uni apele cu altă apă (mărind volumul acesteia). Pîrîul Doamnei se vărsa chiar lîngă casa lor în Gîrla Popii. REBREANU, I. 46. ◊ (Prin analogie) De pe atîtea strade și căi, ca de pe atîtea brațe ale unui fluviu uriaș, se varsă, ca într-o mare zgomotoasă... valuri peste valuri de omenire. CARAGIALE, O. II 168. ♦ A ieși din albie, a se revărsa peste maluri. Apa din munți s-a umflat, Pe vîlcele s-a vărsat. La CADE. Fig. Ca mustul tînăr soarele se, varsă Pe buza tremurată a pădurii. BENIUC, V. 45. Zorile roșii se varsă pe cer, frumoasele visuri fantastice pier. COȘBUC, P. I 143. (Tranz.) În clipa aceea, un lup sur, cu ochii încruntați, care venea din tufiș, se abătu din cale și căută să-și verse fuga pe margini. SADOVEANU, O. I 65. 5. Tranz. (Folosit și absolut) A vomita. Nu mîncase de două zile și totuși îi venea să verse. C. PETRESCU, C. V. 129. Am o cățea albă, Toată ziua aleargă Și tot urdă varsă (Coasa). GOROVEI, C. 112. ◊ Expr. A-și vărsa și mațele, se spune cînd cineva varsă foarte tare. A vărsa venin = a vărsa un lichid negru, fig. a se exprima despre cineva cu dușmănie, a vorbi cu ură. A-și vărsa veninul (sau focul) = a-și descărca sufletul, a-și destăinui ura sau amărăciunea, durerea. Pe prispa casei, nevasta lui Gavril Cojocarii, cu glas greu... își vărsa focul care o ardea la inimă. SADOVEANU, O. VII 354. Credea, bietul, că în mine a găsit un om, în inima căruia să-și poată vărsa focul și supărările. VLAHUȚĂ, O. A. 227. (Rar) A-și vărsa sufletul = a-și exprima sentimentele de dor, de duioșie. Începu să-și verse sufletul în o doină ce se pierdea în liniștea serii. SLAVICI, N. I 86. 6. Tranz. (Despre surse de lumină, de căldură etc.) A revărsa, a răspîndi (lumină, căldură). Focul se aprinse și vărsă o dungă lată de lumină în tufișuri. SADOVEANU, O. I 17. Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie. EMINESCU, O. I 130. Zamfira... se uita La cornul lunii ce se ivise Vărsînd pe frunte-i lumina sa. ALECSANDRI, P. I 19. ◊ (Prin analogie) Cînd [fata] ia brîul și se-ncinge Fața ei îi varsă sînge. HODOȘ, P. P. 48. 7. Tranz. (Învechit) A turna (un clopot, o statuie, un stîlp etc.). Acest turn îi vărsat în bronz. KOGĂLNICEANU, S. 82. Am vărsat și clopotul cel mare. La TDRG. II. Tranz. 1. A repartiza un ostaș la.o anumită unitate sau a-l trece dintr-o unitate în alta. L-a vărsat la artilerie. 2. A preda cuiva o sumă de bani sau obiecte de valoare (uneori pentru a achita o datorie). Vărsă în mîna starițului un pumn de bani de aur. NEGRUZZI, la CADE. Toată prada... fu vărsată în visteria țării. BĂLCESCU, O. II 260.

VĂRSAT² s. n. Variolă. Era de-o talie de mijloc, avea o figură spirituală și plăcută, dar stricată în junețea lui de vărsat. BĂLCESCU, O. I 93. La cea față smedișoară, Cu cosița gălbioară Și cu semne de vărsat. MAT. FOLK. 80. ◊ Expr. Stricat (ciupit sau cu semne) de vărsat = cu pielea (obrazului) acoperită de cicatrice (lăsate de variolă). ◊ Compuse: vărsat-de-vînt = varicelă; vărsat-negru = formă grea de variolă, în care beșicuțele ieșite pe corp sînt foarte numeroase și pline cu sînge, apărînd ca niște pete negre; (popular) vărsat-mare = scarlatină; vărsat-mic = pojar.

VĂRSAT³, -Ă, vărsați, -te, adj. Risipit, împrăștiat. ♦ (Despre mărfuri) Care se vinde cu amănuntul, fiind luat dintr-o cantitate mai mare; care nu este ambalat în pachete, sticle etc. de o anumită greutate sau capacitate.

VĂRSAT¹ s. n. Faptul de a (se) vărsa; vărsare (4), revărsat. Din vărsatul zorilor, Din cîntatul cocoșilor. MARIAN, INS. 71. Cînd fu vărsatul de zori, Stanca-mi vărsa la sudori. MAT. FOLK. 115.

A SE VĂRSA se varsă intranz. 1) (despre ape curgătoare) A-și duce apele într-un alt râu, în mare etc. 2) A ieși din albie; a trece peste maluri; a irupe; a se revărsa. /<lat. versare

A VĂRSA vărs tranz. 1) (lichide, materiale pulverulente) A face să curgă prin răsturnarea unui recipient; a turna. ~ un pahar cu apă. ◊ ~ lacrimi a plânge. 2) (alimente) A da afară din stomac pe gură; a vomita; a deborda. 3) (sume de bani) A depune pe un cont oarecare. 4) (surse de lumină, căldură etc.) A răspândi în toate direcțiile; a împrăștia; a risipi; a dispersa. 5) înv. A repartiza un militar la o unitate sau a-l transfera dintr-o unitate în alta. /<lat. versare

VĂRSAT¹ ~tă (~ți, ~te) 1) Care este împrăștiat, risipit. 2) (despre mărfuri) Care se vinde neambalat, neîmbuteliat (fiind luat dintr-o cantitate mai mare). /v. a (se) vărsa

VĂRSAT² n. pop. Boală epidemică de natură virotică caracterizată prin erupții de vezicule (sau pete roșii) pe suprafața pielii, care, uscându-se, lasă cicatrice; variolă. ◊ ~ negru variolă hemoragică. ~ de vânt boală contagioasă care se manifestă prin febră și erupție veziculară; varicelă. ~ mare boală contagioasă (frecventă la copii) care se manifestă prin febră și erupție roșie pe tot corpul, urmată de cojirea pielii; scarlatină. ~ mic boală contagioasă la copii, care se manifestă prin apariția unor pete roșii pe piele; rujeolă; pojar; cori. /v. a (se) vărsa

vărsà v. (activ) 1. a răsturna și a face să curgă: a vărsat paharul; 2. a răspândi: tiranul a vărsat sânge nevinovat; 3. a depune o sumă într’o cassă: a vărsat bani; 4. (poetic) a revărsa: Doamna mărilor și a nopții varsă liniște și somn EM. (a nopții regină) varsă ’n calea noastră duioasa lumină AL.; 5. a vomita, a scoate prin gură: a vărsa sânge; 6. a scoate afară: Etna varsă flăcări; 7. fig. a descărca: a-și vărsa mânia, necazul ║ (reciproc) 1. a curge în, a se precipita (vorbind de cursuri de apă): Oltul se varsă în Dunăre; 2. (poetic) a năvăli în torente: mult se varsă Turcii pe acest pământ. [Lat. VERSARE, a întoarce, a clăti (spre a face să curgă); v. turnà].

vărsat n. 1. vomitare: doftorie de vărsat; 2. numele popular al variolei: erupțiune de bubulițe.

vărs, a -á v. tr. (lat. versare, frecŭentativu luĭ vértere, versum, a întoarce, rut. versare, pv. versar, fr. verser. Vărs, verșĭ, varsă; să verse. V. vĭers). Împrăștiĭ răsturnînd vasu din nebăgare de samă: a vărsa vinu pe fața de masă, a vărsa paharu. Arunc (daŭ în colo) apa dintr’un vas orĭ făina (grăunțele ș. a.) dintr’un sac, torn, deșert: a vărsa ligheanu în găleată. Depun: a vărsa baniĭ la casierie. Cheltuĭesc mult: vizitatoriĭ străinĭ varsă banĭ în Elveția. Arunc, scot: vulcanul varsă foc, cenușă și lavă; tunurile varsă moarte. Daŭ afară pe gură (vomitez) mîncarea pe care stomahu n’o primește de greață orĭ de boală (trivial borăsc): bolnava a vărsat laptele. A-țĭ veni să-țĭ verșĭ mațele, a simți mare greață. Fig. Revărs, răspîndesc: a vărsa binefacerĭ, lumină, pace. Descarc: a-țĭ vărsa mînia pe cineva. V. refl. Curg în, mă scurg în: Siretu se varsă în Dunăre. Năvălesc în mare număr, mă revărs: infanteria se vărsa de pe dealurĭ. A vărsa sînge, 1. a ucide, 2. a tuși violent scoțînd flegmă cu sînge.

vărsát n., pl. urĭ. Acțiunea de a vărsa: medicament de vărsat (vomitiv). Variolă, adică boală ale căreĭ bube „se varsă, se revarsă” pe pelea omuluĭ.

vărsa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vărs, 2 sg. verși, 3 varsă; conj. prez. 1 sg. să vărs, 3 să verse; imper. 2 sg. afirm. varsă corectat(ă)

vărsat s. n.

vărsat-de-vânt (varicelă) (pop.) s. n.

vărsa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vărs, 2 sg. verși, 3 varsă; conj. să verse

vărsat s. n.

vărsat-de-vânt (pop.) s. n.

vărsa vb., ind. prez. 1 sg. vărs, 2 sg. verși, 3 sg. și pl. varsă; conj. prez. 3 sg. și pl. verse

vărsat s. n.

VĂRSA vb. 1. v. turna. 2. a răsturna. (A ~ paharul cu vin.) 3. a turna. (Afară ~ cu găleata.) 4. (înv.) a se scurge. (Nilul se ~ în mare.) 5. (MED.) v. vomita. 6. v. răspândi. 7. v. repartiza. 8. v. plăti.

VĂRSA vb. v. turna.

VĂRSAT s. 1. vărsare. (~ul unui lichid în lighean.) 2. (MED.) variolă, (rar) verolă mică, (pop.) bubat, bubă. 3. v. vărsat de vânt v. varicelă. 4. vărsat negru = bubat negru.

VĂRSAT s. v. scarlatină.

VĂRSAT MIC s. v. pojar, rujeolă.

VĂRSA vb. 1. a turna. (~ apa în lighean.) 2. a răsturna. (A ~ paharul.) 3. a turna. (Afară ~ cu găleata.) 4. (înv.) a se scurge. (Nilul se ~ în mare.) 5. (MED.) a deborda, a voma, a vomita, (pop.) a borî, a lepăda, (reg.) a oticni. (A ~ în avion.) 6. a (se) împrăștia, a (se) răspîndi, a (se) revărsa, a (se) risipi. (Soarele ~ o căldură plăcută.) 7. a repartiza, a trece. (L-a ~ la artilerie.) 8. a achita, a depune, a plăti. (A ~ în termen rata.)

vărsa vb. v. TURNA.

VĂRSAT s. 1. vărsare. (~ unui lichid în lighean.) 2. (MED.) variolă, (rar) verolă mică, (pop.) bubat, bubă. 3. (MED.) vărsat de vînt = varicelă.

vărsat s. v. SCARLATINĂ.

vărsat mic s. v. POJAR. RUJEOLĂ.

vărsa (-s, at), vb. – 1. A turna. – 2. A împrăștia, a risipi. – 3. A arunca, a azvîrli. – 4. A da afară, a vomita. – 5. A pune un lichid în pahare. – 6. A difuza, a propaga, a răspîndi. – 7. A preda, a remite, a plăti. – 8. (Refl.) A-și duce apele într-o apă apă mai mare, a-și uni apele. 9. (Refl., rar) A ieși din albie, din matcă. – Mr. versu, virsare. Lat. vĕrsāre „a răsturna” (Diez, I, 442; Pușcariu 1861; REW 9252), cf. it. versare, prov. versar, fr. verser, cat., port. vessar, alb. veršoń (Philippide, II, 657). Evoluția semantică este deja romanică și pare normală, cf. iud. sp. arrebeser cu același sens, sp. revesar „a vomita”. Este de uz general (ALR, I, 145); sensul 7 este calc după fr. verser. Der. vărsat, s. n. (acțiunea de a vărsa; vomitare; înv., pustulă, bubuliță; variolă, varicelă), ultimele sensuri probabil pornind de la ideea de „împrăștiere”, cf. sp. derrame, bg. sipanica „variolă”, de la sipĭa „a vărsa” (bg. se poate explica prin rom., cf. Capidan, LL, I, 287), cuvînt de uz general (ALR, I, 117); vărsător, adj. (care varsă, care toarnă; s. m., semn de zodie); vărsătură, s. f. (faptul de a vărsa, ceea ce a fost vărsat, vomitat); vărsărie, s. f. (vărsare), cuvînt rar, creat de Negruzzi după apărie, ierbărie etc. (Tiktin); revărsa (mr. aruvisare, var. răvărsa, citată de Candrea, nu e atestată), vb. (a împrăștia, a răspîndi, a difuza, refl., a ieși din albie, a inunda; a se extinde, a invada, a ocupa), a cărui der. directă din lat. revĕrsāre (Pușcariu 1458; Papahagi, Analele Acad. Rom., XXIX, 209; REW 7272) nu este posibilă, căci v intervocalic trebuia să se piardă; vărsămînt, s. n. (plată a unei sume de bani), după fr. versement.

vărsat, s.n. – 1. Vaccin împotriva vărsatului de vânt (ALRRM, 1969: 146). 2. (med.) Varicelă; boală infantilă (ALRRM, 1969: 155). – Din vărsa (< lat. versare) + suf. -at (DEX, MDA).

vărsat, s.n. – 1. Vaccin împotriva vărsatului de vânt (ALR 1969: 146). 2. (med.) Varicelă; boală infantilă (ALR 1969: 155). – Din vărsa (< lat. versare) + -at.

SUNT LACRIMAE RERUM (lat.) ai de ce vărsa lacrimi (pentru lucrurile pe care le vezi) – Vergiliu, „Eneida”, I, 462. Exclamația lui Enea, care vede în Cartagina un șir de tablouri din Războiul troian.

a vărsa gușa expr. 1. (intl.) a denunța. 2. (intl.) a recunoaște fapta comisă. 3. a se confesa.

a-și vărsa fierea / veninul expr. a vorbi cu ură.

a-și vărsa focul expr. a-și destăinui durerea / mâhnirea / supărarea.

a-și vărsa oala expr. (deț.) a raporta, a informa, a pârî.

a-și vărsa și mațele expr. a vomita foarte mult.

fugi cu pianul, că se varsă clapele! expr. (iron.) pleacă!

s-a vărsat expr. 1. (d. o fază dintr-un meci de fotbal – în jargonul microbiștilor) s-a terminat fără modificarea scorului. 2. nu mai este de actualitate.