19 definiții pentru bariton (cântăreț)
din care- explicative (14)
- morfologice (3)
- etimologice (1)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BARITON, (1) s. n., (2) baritoni, s. m., (3) baritoane, s. n. 1. S. n. Registru al vocii bărbătești, intermediar între tenor și bas. 2. S. m. (În forma accentuată bariton) Cântăreț a cărui voce se plasează în acest registru. 3. S. n. Instrument de suflat, din alamă cu registru corespunzător acestei voci (2). [Acc. și: bariton] – Din it. baritono, fr. baryton.
bariton sm [At: CERNE, D. M. 105 / A: bariton / Pl: ~i / E: fr baryton] 1 Voce bărbătească între tenor și bas. 2 Cântăreț cu astfel de voce. 3 Nume complementar dat unor instrumente muzicale (saxhom, saxofon, saransafon) care au extensiunea (sau joacă în orchestră un rol analog cu cel al) baritonului în corul vocal.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bariton s.n., s.m. (muz.) 1 s.n. (Registru de) voce bărbătească intermediară între tenor și bas. 2 s.m. Cîntăreț a cărui voce se plasează în acest registru. 3 s.n. Instrument de suflat din alamă, care are, într-o orchestră, un rol analog cu acela al baritonului într-un cor. • acc. și bariton, pl. n. -oane, -uri, m. -i. /<it. baritono, fr. baryton; cf. gr. βαριτον „care sună grav”.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
*BARITON sm. 🎼 1 Vocea mijlocie de bărbat între tenor și bas ¶ 2 Vechiu instrument muzical, de mărimea unui violoncel, cu 7 coarde sub care erau întinse și alte 9-24 coarde de metal care vibrau și ele cînd se cînta din instrument ¶ 3 Instrument de alamă de genul saxofonului (🖼 382) [it.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BARITON, (1) s. n., (2) baritoni, s. m., (3) baritoane, s. n. 1. S. n. sg. Registru al vocii bărbătești, intermediar între tenor și bas. 2. S. m. Cântăreț a cărui voce se plasează în acest registru. 3. S. n. Instrument de alamă care are, într-o orchestră, un rol analog cu acela al baritonului (2) într-un cor. [Acc. și: bariton] – Din it. baritono, fr. baryton.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BARITON, (2) baritoni, s. m., (3) baritoane, s. n.1 (Numai la sg. n.) Registru al vocii bărbătești, intermediar între tenor și bas. 2 Cîntăreț cu voce intermediară între cea de tenor și cea de bas. Un domn mustăcios și vînjos se urcă la tribună și citi cu voce mîndră de bariton proiectul de lege pentru scutirea de orice taxe a benzinei întrebuințate de automobile. REBREANU, R. II 36. 3 Instrument de alamă (ca saxofonul), care are în orchestră un rol analog cu acela al baritonului (2) într-un cor. – Accentuat și: bariton.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BARITON, (2) baritoni, s. m., (3) baritoane, s. n. 1. (La sg. n.) Registru al vocii bărbătești, intermediar între tenor și bas. 2. Cîntăreț cu voce intermediară între cea de tenor și cea de bas. 3. Instrument de alamă care are într-o orchestră un rol analog cu acela al baritonului (2) într-un cor. [Acc. și: bariton] – It. baritono (fr. barytone).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BARITON s.m. 1. Registru al vocii bărbătești care se întinde între tenor și bas. 2. Cîntăreț cu voce de bariton (1). // s.n. Instrument de alamă, avînd în orchestră un rol analog baritonului într-un cor. [< it. baritono, fr. baryton, cf. gr. barys – grav, tonos – ton].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BARITON / BARITON I. s. m. cântăreț cu voce de bariton (II,1). II. s. n. 1. voce bărbătească cu timbru intermediar între tenor și bas. 2. instrument de suflat, de alamă, cu timbru și ambitus corespunzător. (< it. baritono, fr. baryton)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
BARITON2 ~i m. Cântăreț care are vocea cu registrul intermediar între tenor și bas. [Acc. și bariton] /<it. baritono, fr. baryton
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bariton m. 1. voce care dă note grave, intermediară între bas și tenor; 2. instrument de muzică cu coarde.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*baritón m. (vgr. barýtonos, d. barýs, greŭ, și tonos, ton). Muz. Voce intermediară între tenor și bas. N., pl. oane. Un instrument muzical de alamă, puțin maĭ mic decît basu.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
variton sm vz bariton
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bas-bariton s. m. (muz.) Voce bărbătească intermediară între cea de bas și cea de bariton ◊ „Vocea sa generoasă de bas-bariton a sunat la sfârșitul spectacolului tot atât de odihnită și de proaspătă ca și la început.” I.B. 26 I 61 p. 2 (din bas + bariton; FC I 53; D.Muz.)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bariton1 (cântăreț) s. m., pl. baritoni
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!bariton1 (cântăreț) s. m., pl. baritoni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de nsho_ci
- acțiuni
bariton / bariton (cântăreț) s.m., pl. baritoni / baritoni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
bariton (baritoni), s. m. – Cîntăreț intermediar între tenor și bas. Fr. baryton. – Der. baritona, vb. (a cînta cu voce gravă), formație internă a rom.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
bariton (< gr. βαρύς „greu, grav” și τόνος, „sunet”) I. 1. Voce (1) bărbătească intermediară între tenor (1) și bas (I, 1), cu registrul (I) La1 – la. Denumirea a apărut în sec. 17 când Viadana, apoi Praeteorius, îl notează ca partidă* a 2-a de jos în corul pentru voci grave. Haendel îl folosește în operă*: pentru frumusețea timbrului*, care îmbină noblețea și puterea basului cu strălucirea tenorului, începând de la Mozart (Don Giovanni) este utilizat pentru marile roluri de caracter*. Scenic se conturează mai multe tipuri: b. liric – numit și t.-b. (fr.) martin, belle-taille, (germ.) spiel-Baryton – (Figaro, Papageno, Wolfram, Germont); b. dramatic sau veridan – (Rigoletto, Amonastro, Hans Sachs, Wozzek, Oedip) și b. grav (Wotan, Telramund). Baritoni români celebri: D. Popovici-Bayreuth, J. Athanasiu, P. Ștefănescu-Goangă, N. Herlea, D. Iordăchescu. II. 1. (ortografiat și Baryton) Tip din S Germaniei de viola da gamba* din sec. 17-18. Avea 6-7 coarde, Întinse peste tastieră* (acordate în Mi La re sol si mi1), acționate cu ajutorul arcușului*, și 7-24 coarde simpatice*, întinse sub tastieră (acordate diatonic* sau cromatic*). Partida* era notată în cheia* fa, de tenor sau sol, după necesitate. Notele în cheia sol se citeau cu o octavă* mai jos. J. Haydn a compus cca. 200 de lucrări pentru b. 2. Eufoniu (2). III. Cheie de b., denumire a cheii de fa* de pe linia a treia a portativului*.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
bariton, baritonisubstantiv masculin
-
- Un domn mustăcios și vînjos se urcă la tribună și citi cu voce mîndră de bariton proiectul de lege pentru scutirea de orice taxe a benzinei întrebuințate de automobile. REBREANU, R. II 36. DLRLC
-
etimologie:
- baritono DEX '09 DEX '98 DN
- baryton DEX '09 DEX '98 DN