vapel sn [At: (a. 1820) IORGA, S. D. VIII, 56 / V: (îvr) ~ă sf, ~eruri ssp / Pl: ~uri / E: ns cf ger Falbel, rom falbala] (Înv; mpl) Fâșie de țesătură fină (brodată, încrețită sau plisată) care se folosea ca garnitură la unele obiecte de îmbrăcăminte femeiască, la lenjeria de pe pat etc. Si: falbala (1), volan.

vapel s.n. (înv.; mai ales la pl.) Fîșie de țesătură fină (brodată, încrețită sau plisată) care se folosea ca garnitură la unele obiecte de îmbrăcăminte femeiască, la lenjeria de pat etc. • pl. -uri. și vapelă s.f. /cf. germ. Fabel, rom. falbala.

VAPEL, vapeluri, s. n. (învechit) Găteală, podoabă a unei rochii; falbala. [ Mama Sanda] le învăța cusături de vapeluri. GHICA, la TDRG.

VAPEL, vapeluri, s. n. (Înv.) Găteală, podoabă a unei rochii.

VAPEL s.n. Jabou. [Et. incertă].

vapel n. volan: rochie cu vapeluri. [Origină necunoscută].

vapél, V. falbala.

vapelă sf vz vapel

vaperuri ssp vz vapel

vapelă s.f. v. vapel.

vapel, vapeluri, s.n. (înv.; despre rochii) volănaș.