vandrali v vz văndrăli

văndrăla v vz văndrăli

văndrăli vi [At: GT (1839), 145²/25 / V: vandrali, ~la, ~lui / Pzi: ~lesc / E: mg vándorol cf ger wandern] 1 (Trs) A vagabonda (2). 2 (Reg; d. copii) A nu sta locului. 3 (Înv; Trs; d. ucenici; îf văndrăla) A merge prin mai multe localități pentru a lucra pe lângă un meșter, în vederea calificării și a obținerii dreptului de a practica o meserie.

văndrălui v vz văndrăli

văndrăla vb. I. v. văndrăli.

văndrăli vb. IV. intr. 1 (reg.) A vagabonda. 2 (înv.; despre ucenici) A merge prin mai multe localități lucrînd pe lingă cîte un meșter pentru a se califica și a obține dreptul de practicare a unei meserii. • prez. ind. -esc. și văndrăla vb. I, văndrălui vb. IV. /<magh. vándorol; cf. germ. wandern.

văndrălui vb. IV. v. văndrăli.