2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VALDRÁP s. n. v. valtrap.

valdrap n. cioltar: un valdrap de mătase cusut numai cu fireturi CAR. [V. valtrap].

VALTRÁP, valtrapuri, s. n. 1. Pătură, împodobită cu diferite cusături, care se pune pe spinarea calului, sub șa; cioltar. 2. Ghetră (1). [Var.: valdráp s. n.] – Din rus. valitrap.

valtrap sn [At: BULETIN, F. (1843), 4181/27 / V: (înv) ~ldr~ / Pl: ~uri, (înv) ~e / E: rs вальтрап, cf ger Waltrappe, Waldrappe] 1 Învelitoare, de obicei împodobită cu diferite cusături, care se pune pe spatele calului (sub șa3) Si: abai, cioltar (1), harșa, ibâncă, pocladă, șabracă, țol2. 2 (Înv) Ghetră (1).

valtrap s.n. Pătură, învelitoare, de obicei împodobită cu diferite cusături, care se pune pe spatele calului, sub șa; cioltar. • pl. -uri, (înv.) -e. și valdrap s.n. /<rus. вальтрап, germ. Waltrappe, Waldrappe.

VALTRÁP, valtrapuri, s. n. 1. Pătură, împodobită cu diferite cusături, care se pune pe spinarea calului, sub șa; cioltar. 2. Ghetră (1). [Var.: valdrap s. n.] – Din rus. valitrap.

VALTRÁP, valtrapuri, s. n. Pătură de postav sau de alt material, împodobită cu diferite cusături, care se pune pe spinarea calului sub șa; cioltar. În sania de piață, cu valtrap și cu zurgălăi, cu cai purtînd tuiuri roșii în frunte... veneau cei patru Bălcești. CAMIL PETRESCU, O. I 500 Ridică valtrapurile din spinarea calului. ARDELEANU, D. 277. Dricul intra în curte, înhămat cu șase cai... cu trupurile îmbrăcate în valtrapuri negre, găitanate cu fir. MACEDONSKI, O. III 98. – Variantă: valdráp (CARAGIALE, O. I 375) s. n.

valtrap n. cioltar de cavalerie ușoară. [Rus. VALTRAPŬ (din nemț. Waltrappe).

valtráp n., pl. urĭ (rus. valĭtráp, d. germ. waltrappe). Șabracă, îmbrăcămintea de paradă a șeleĭ în armată. – Odinioară cĭoltar și arșa.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VALTRÁP s. cioltar, șabracă, (pop.) țol, (reg.) harșa, ibâncă, japiu, pocladă, pocrovăț, (înv.) abai. (~ul se pune sub șaua calului.)

VALTRAP s. cioltar, șabracă, (pop.) țol, (reg.) harșa, ibîncă, japiu, pocladă, pocrovăț, (înv.) abai. (~ se pune sub șaua calului.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

valtráp (-puri), s. n. – Pătură mare care se pune sub șaua calului. Germ. Waltrape, prin intermediul rus. valĭtrap (Cihac, II, 46; Sanzewitsch 212).

Intrare: valdrap
valdrap
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: valtrap
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • valtrap
  • valtrapul
  • valtrapu‑
plural
  • valtrapuri
  • valtrapurile
genitiv-dativ singular
  • valtrap
  • valtrapului
plural
  • valtrapuri
  • valtrapurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • valdrap
  • valdrapul
  • valdrapu‑
plural
  • valdrapuri
  • valdrapurile
genitiv-dativ singular
  • valdrap
  • valdrapului
plural
  • valdrapuri
  • valdrapurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

valtrap valdrap

  • 1. Pătură, împodobită cu diferite cusături, care se pune pe spinarea calului, sub șa.
    exemple
    • În sania de piață, cu valtrap și cu zurgălăi, cu cai purtînd tuiuri roșii în frunte... veneau cei patru Bălcești. CAMIL PETRESCU, O. I 500.
      surse: DLRLC
    • Ridică valtrapurile din spinarea calului. ARDELEANU, D. 277.
      surse: DLRLC
    • Dricul intra în curte, înhămat cu șase cai... cu trupurile îmbrăcate în valtrapuri negre, găitanate cu fir. MACEDONSKI, O. III 98.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: ghetră

etimologie: