17 definiții pentru vajnic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VAJNIC, -Ă, vajnici, -ce, adj. 1. Energic, viguros, puternic; aprig, dârz; grozav, cumplit. 2. Important, grav, serios; (rar, despre oameni) de seamă; marcant, ilustru. – Din rus. vajnîi, ucr. vajnyi.

vajnic2, ~ă [At: PRAV. 84 / Pl: ~ici, ~ice / E: văji + -nic] (Jur; îvr) 1 sm Persoană care a comis un omor cu premeditare. 2 a (Îs) Moarte (sau ucidere) Omor făcut cu premeditare.

vajnic1, ~ă [At: DACIA, LIT. 34/19 / Pl: ~ici, ~ice, (înv) ~ici sf / E: rs важный] 1 a (Înv; d. activități, evenimente etc.) Important. 2 a (Înv; d. activități, evenimente etc.) Grav (1). 3 a (D. oameni sau d. manifestările lor) Necruțător. 4 a (D. oameni sau d. manifestările lor) Neînduplecat. 5 a(D. oameni sau d. manifestările lor) Teribil. 6 a (D. oameni sau d. manifestările lor) Viguros (1). 7 a (Rar; d. oameni) Ilustru.

vajnic, -ă adj. 1 Care este energic, viguros, puternic; aprig, dîrz. 2 (despre oameni sau despre acțiunile lor) Care este necruțător, neînduplecat; grozav, cumplit. Luptă vajnică cu puhoaiele. 3 Important, grav, serios. 4 (despre oameni; adesea iron.) De seamă; marcant, ilustru. Un politician vajnic. • pl. -ci, -ce. /rus. важный.

VAJNIC, -Ă, vajnici, -ce, adj. 1. Energic, viguros, puternic; aprig, dârz; grozav, cumplit. 2. Important, grav, serios; (rar, despre oameni) de seamă; marcant, ilustru. – Din rus. vajnâi, ucr. vajnyi.

VAJNIC, -Ă, vajnici, -e, adj. 1. Energic, viguros, puternic. Oamenii... se trudeau în sforțări vajnice spre a stoarce roadele pămîntului. REBREANU, I. 53. ◊ (Adverbial) Murgul bate vajnic din copită. BENIUC, V. 72. Se frămîntă așa de vajnic de dorul copiilor. ȘEZ. II 50. ♦ Aprig, înverșunat, dîrz. Era... un vajnic predicator din ordinul iezuiților. GALACTION, O. I 229. ♦ Grozav, strașnic, cumplit, teribil. Sanda arătase pumnul și mormăise niște amenințări vajnice. CARAGIALE, S. 11. Care savant... are să descopere odată microbul și leacul la cea mai vajnică boală ce bîntuie umanitatea? id. O. VII 177. 2. (Învechit) Important, grav, serios. Tuși, oftă, după obiceiul lui, cînd avea ceva vajnic de spus. GANE, N. II 210. Ce credeți dumneavoastră că-i de făcut într-un caz atît de vajnic? ALECSANDRI, T. 1390. Sîntem în minutul vajnic unde trebuie să facem chipul trecutului. RUSSO, S. 16. ◊ Însemnat, de seamă, marcant, ilustru. I-a adus pe cei mai vajnici înțălepți ca să-l învețe. ȘEZ. I 97.

vajnic a. 1. strașnic: călduri vajnice; 2. fig. important: niște trebi vajnice a ocârmuirii AL. [Rus. VAJNĬI, de greutate, însemnat].

vájnic, -ă adj. (rus. vážnyĭ, greŭ, important, însemnat, d. vága, balanță, d. vgerm. wâga, ngerm. wage; vážnĕa, balanță publică, vážnik, cîntăritor oficial, pazarnic, vážnostĭ, gravitate, importanță). Strașnic, violent, impetuos: hoț vajnic, ploaĭe vajnică, afacerĭ vajnice.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vajnic adj. m., pl. vajnici; f. vajnică, pl. vajnice

vajnic adj. m., pl. vajnici; f. vajnică, pl. vajnice

vajnic adj. m., pl. vajnici; f. sg. vajnică, pl. vajnice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VAJNIC adj. v. important, însemnat.

VAJNIC adj. 1. v. energic. 2. v. înverșunat.

VAJNIC adj. 1. energic, impetuos, puternic, tare, viguros. (Om ~.) 2. aprig, aspru, crîncen, crud, crunt, cumplit, încrîncenat, îndîrjit, înverșunat, neîmpăcat, nepotolit, singeros, violent, (înv.) crîncenit, tare, (fig.) încleștat. (O luptă ~.)

Intrare: vajnic
vajnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vajnic
  • vajnicul
  • vajnicu‑
  • vajnică
  • vajnica
plural
  • vajnici
  • vajnicii
  • vajnice
  • vajnicele
genitiv-dativ singular
  • vajnic
  • vajnicului
  • vajnice
  • vajnicei
plural
  • vajnici
  • vajnicilor
  • vajnice
  • vajnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vajnic, vajnicăadjectiv

  • 1. Aprig, cumplit, dârz, energic, grozav, puternic, strașnic, teribil, viguros, înverșunat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Oamenii... se trudeau în sforțări vajnice spre a stoarce roadele pămîntului. REBREANU, I. 53. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Murgul bate vajnic din copită. BENIUC, V. 72. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Se frămîntă așa de vajnic de dorul copiilor. ȘEZ. II 50. DLRLC
    • format_quote Era... un vajnic predicator din ordinul iezuiților. GALACTION, O. I 229. DLRLC
    • format_quote Sanda arătase pumnul și mormăise niște amenințări vajnice. CARAGIALE, S. 11. DLRLC
    • format_quote Care savant... are să descopere odată microbul și leacul la cea mai vajnică boală ce bîntuie umanitatea? CARAGIALE, O. VII 177. DLRLC
  • 2. Grav, important, serios. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Tuși, oftă, după obiceiul lui, cînd avea ceva vajnic de spus. GANE, N. II 210. DLRLC
    • format_quote Ce credeți dumneavoastră că-i de făcut într-un caz atît de vajnic? ALECSANDRI, T. 1390. DLRLC
    • format_quote Sîntem în minutul vajnic unde trebuie să facem chipul trecutului. RUSSO, S. 16. DLRLC
    • 2.1. rar (Despre oameni) De seamă. DEX '09 DLRLC
      • format_quote I-a adus pe cei mai vajnici înțălepți ca să-l învețe. ȘEZ. I 97. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.