2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÁICĂR, vaicăre, s. n. (Reg.) Faptul de a se văicări; strigăt intens de durere; tânguire. – Din văicări (derivat regresiv).

vaicăr sn [At: DL / Pl: ~e / E: pvb văicări] (Mol) 1-2 Vaiet (1-2). 3 Necaz. 4 Suferință.

vaicăr s.n. (reg.) Faptul de a se văicări; strigăt intens de durere; tînguire, vaiet. • pl. -e. /de la văicări, prin derivare regresivă.

VÁICĂR, vaicăre, s. n. (Reg.) Faptul de a se văicări; strigăt intens de durere; tânguire. – Din vaicări (derivat regresiv).

VÁICĂR, vaicăre, s. n. (Regional) Faptul de a se văicări; strigăt de durere. Erau niște țipete și niște vaicăre, de-ți rupea inima de jale. ȘEZ. II 161. ♦ Situație de pe urma căreia cineva are de suferit; belea pe capul cuiva. Că altfel, dacă ar fi sănătos, mare vaicăr ar fi, de ciudos ce-i el pe Caraoschianu. I. CR. IV 207.

VĂICĂRÁ vb. I v. văicări.

VĂICĂRÁ vb. I v. văicări.

VĂICĂRÁ vb. I v. văicări.

VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai.

văicăli v vz văicări

văicăra v vz văicări

văicări [At: (sfârșitul sec. XVIII) LET. III, 254/37 / V: ~ra (Pzi: ~rez, vaicăr), (reg) ~căli, ~cura / Pzi: ~resc / E: vai1] 1 vr (Pfm; șdp) A scoate strigăte (prelungi), gemete (ca expresie exagerată a unei dureri, a unei suferințe etc.). 2 vr (Pfm; șdp) A-și exprima prin cuvinte, în mod insistent (și nejustificat), durerea, suferința, nemulțumirea etc. Si: a se căina (1), a se jelui, a se lamenta, a se plânge, a se tângui. 3 vr (Fam; dep) A manifesta o falsă desperare. 4 vt (Reg) A boci (7) un mort Si: a jeli. 5 vt (Îvp) A compătimi pe cineva.

VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai.

VĂICĂLÍ vb. IV v. văicări.

VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Și în forma văicăra) A se jeli, a se plînge (cu voce tare); a se tîngui, a se văita, a se lamenta. Birjarul mă căuta pe sub trăsură și se văicărea. GALACTION, O. I 108. Ar fi plîns, s-ar fi văicărit, să adune mahalaua la poartă. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 185. Începe a se văicăra și a zice: – Vai de mine, moșnege! da ce foc mi-ai adus la casă? CREANGĂ, P. 84. ◊ Fig. Vîntul gemea ca un nebun, copacii din pădure se văicărau, pietrele țipau, Vreascurile țiuiau. CREANGĂ, P. 240. ◊ Intranz. (Rar) Atunci turcii-nțelegeau, Rău prin casă văicărau. TEODORESCU, P. P. 561. ♦ (Peiorativ) A manifesta o falsă desperare. – Variante: văicărá, văicărez și văicăr (SEVASTOS, C. 158), vb. I, văicălí (POPESCU, B. IV 87) vb. IV.

A SE VĂICĂRÍ mă ~ésc intranz. A-și exprima jalea sau durerea prin cuvinte sau prin strigăte; a scoate vaiete; a se tângui; a se văita; a se lamenta. /Din vai

văicărí v. a se văieta: călugărițele se văicărau de focul ce le ajunsese ISP. [Tras din vai printr’un intermediar vaicăr, analog lui vaier].

văĭcărésc (mă) v. refl. (d. vaĭ; bg. vaĭkam). Iron. Mă vait plicticos și ridicul: Jidanu se văĭcărea că-ĭ zburase gîștele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

váicăr (reg.) s. n., pl. váicăre

váicăr s. n., pl. váicăre

văicărí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicăréște, imperf. 3 sg. se văicăreá; conj. prez. 3 să se văicăreáscă

văicărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văicărésc, imperf. 3 sg. văicăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. văicăreáscă

arată toate definițiile

Intrare: vaicăr
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vaicăr
  • vaicărul
  • vaicăru‑
plural
  • vaicăre
  • vaicărele
genitiv-dativ singular
  • vaicăr
  • vaicărului
plural
  • vaicăre
  • vaicărelor
vocativ singular
plural
Intrare: văicări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • văicări
  • văicărire
  • văicărit
  • văicăritu‑
  • văicărind
  • văicărindu‑
singular plural
  • văicărește
  • văicăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • văicăresc
(să)
  • văicăresc
  • văicăream
  • văicării
  • văicărisem
a II-a (tu)
  • văicărești
(să)
  • văicărești
  • văicăreai
  • văicăriși
  • văicăriseși
a III-a (el, ea)
  • văicărește
(să)
  • văicărească
  • văicărea
  • văicări
  • văicărise
plural I (noi)
  • văicărim
(să)
  • văicărim
  • văicăream
  • văicărirăm
  • văicăriserăm
  • văicărisem
a II-a (voi)
  • văicăriți
(să)
  • văicăriți
  • văicăreați
  • văicărirăți
  • văicăriserăți
  • văicăriseți
a III-a (ei, ele)
  • văicăresc
(să)
  • văicărească
  • văicăreau
  • văicări
  • văicăriseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • văicăli
  • văicălire
  • văicălit
  • văicălitu‑
  • văicălind
  • văicălindu‑
singular plural
  • văicălește
  • văicăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • văicălesc
(să)
  • văicălesc
  • văicăleam
  • văicălii
  • văicălisem
a II-a (tu)
  • văicălești
(să)
  • văicălești
  • văicăleai
  • văicăliși
  • văicăliseși
a III-a (el, ea)
  • văicălește
(să)
  • văicălească
  • văicălea
  • văicăli
  • văicălise
plural I (noi)
  • văicălim
(să)
  • văicălim
  • văicăleam
  • văicălirăm
  • văicăliserăm
  • văicălisem
a II-a (voi)
  • văicăliți
(să)
  • văicăliți
  • văicăleați
  • văicălirăți
  • văicăliserăți
  • văicăliseți
a III-a (ei, ele)
  • văicălesc
(să)
  • văicălească
  • văicăleau
  • văicăli
  • văicăliseră
văicăra1 (1 -r) verb grupa I conjugarea I reflexiv
verb (V19.1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • văicăra
  • văicărare
  • văicărat
  • văicăratu‑
  • văicărând
  • văicărându‑
singular plural
  • vaicără
  • văicărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vaicăr
(să)
  • vaicăr
  • văicăram
  • văicărai
  • văicărasem
a II-a (tu)
  • vaicări
(să)
  • vaicări
  • văicărai
  • văicărași
  • văicăraseși
a III-a (el, ea)
  • vaicără
(să)
  • vaicăre
  • văicăra
  • văicără
  • văicărase
plural I (noi)
  • văicărăm
(să)
  • văicărăm
  • văicăram
  • văicărarăm
  • văicăraserăm
  • văicărasem
a II-a (voi)
  • văicărați
(să)
  • văicărați
  • văicărați
  • văicărarăți
  • văicăraserăți
  • văicăraseți
a III-a (ei, ele)
  • vaicără
(să)
  • vaicăre
  • văicărau
  • văicăra
  • văicăraseră
văicăra2 (1 -ez) verb grupa I conjugarea a II-a reflexiv
verb (V201)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • văicăra
  • văicărare
  • văicărat
  • văicăratu‑
  • văicărând
  • văicărându‑
singular plural
  • văicărea
  • văicărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • văicărez
(să)
  • văicărez
  • văicăram
  • văicărai
  • văicărasem
a II-a (tu)
  • văicărezi
(să)
  • văicărezi
  • văicărai
  • văicărași
  • văicăraseși
a III-a (el, ea)
  • văicărea
(să)
  • văicăreze
  • văicăra
  • văicără
  • văicărase
plural I (noi)
  • văicărăm
(să)
  • văicărăm
  • văicăram
  • văicărarăm
  • văicăraserăm
  • văicărasem
a II-a (voi)
  • văicărați
(să)
  • văicărați
  • văicărați
  • văicărarăți
  • văicăraserăți
  • văicăraseți
a III-a (ei, ele)
  • văicărea
(să)
  • văicăreze
  • văicărau
  • văicăra
  • văicăraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vaicăr

  • 1. regional Faptul de a se văicări; strigăt intens de durere.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: tânguire vaier vaiet un exemplu
    exemple
    • Erau niște țipete și niște vaicăre, de-ți rupea inima de jale. ȘEZ. II 161.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Situație de pe urma căreia cineva are de suferit; belea pe capul cuiva.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Că altfel, dacă ar fi sănătos, mare vaicăr ar fi, de ciudos ce-i el pe Caraoschianu. I. CR. IV 207.
        surse: DLRLC

etimologie:

văicări văicăli văicăra

  • 1. familiar A se tângui, a se văita, a se căina.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 5 exemple
    exemple
    • Birjarul mă căuta pe sub trăsură și se văicărea. GALACTION, O. I 108.
      surse: DLRLC
    • Ar fi plîns, s-ar fi văicărit, să adune mahalaua la poartă. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 185.
      surse: DLRLC
    • Începe a se văicăra și a zice: – Vai de mine, moșnege! da ce foc mi-ai adus la casă? CREANGĂ, P. 84.
      surse: DLRLC
    • figurat Vîntul gemea ca un nebun, copacii din pădure se văicărau, pietrele țipau, Vreascurile țiuiau. CREANGĂ, P. 240.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv rar Atunci turcii-nțelegeau, Rău prin casă văicărau. TEODORESCU, P. P. 561.
      surse: DLRLC
    • 1.1. peiorativ A manifesta o falsă desperare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • vai
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX