vahmistru sm vz vagmistru

váhmistru, V. vagmistru.

vagmistru sm [At: NECULCE, L. 373 / V: (înv) vacmai~, vacm~, ~mai~ (A: nct), vahmaister (A: nct), vahmai~, vahmeister, vahm~ (A și: vahmistru), vahtmaister, vahtmei~ (A: nct) / A și: vag~ / Pl: ~iștri / E: rs вахмистр, ger Wachtmeister, fr vaguemestre, (4) cf ger Wagenmeister] (Înv) 1 Grad militar în ierarhia subofițerilor de cavalerie sau de artilerie, superior celui de sergent și inferior celui de plutonier. 2 Persoană care avea gradul de vagmistru (1) și care se ocupa cu administrarea unui escadron sau a unei baterii. 3 (Reg; îf vacmaistru) Subofițer de jandarmi. 4 (Îdt) Ofițer însărcinat cu conducerea unui convoi militar.

vágmistru și -ístru m. (rus. váhmistr [d. germ. wacht-meister, maestru orĭ șefu străjiĭ, și wagen-meister, șefu căruțelor]. V. barabaftă). Vechĭ (vahm-). Subofițer de cazacĭ. Sec. 19-1910. Sergent major de cavalerie saŭ de artilerie (azĭ înlocuit cu plotonieru major).