4 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vaga vi [At: BOLLIAC, O. 46 / Pzi: vaghez, (rar) vagez / E: fr vaguer, ger vagieren] (Îvr) 1 (Șfg) A vagabonda (1). 2 (D. corpuri cerești) A se deplasa neîncetat.

VAG, -Ă, vagi, adj. 1. (Adesea adverbial) Lipsit de limpezime, de claritate, de precizie; neclar, nelămurit, nesigur, confuz (pentru vedere, auz sau minte). ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este vag (1). 2. (Anat.; în sintagma) Nerv vag (și substantivat, m.) = unul dintre cei doisprezece nervi cranieni, important pentru funcționarea aparatului respirator, circulator și digestiv. – Din fr. vague, lat. vagus.

VAG, -Ă, vagi, adj. 1. (Adesea adverbial) Lipsit de limpezime, de claritate, de precizie; neclar, nelămurit, nesigur, confuz (pentru vedere, auz sau minte). ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este vag (1). 2. (Anat.; în sintagma) Nerv vag (și substantivat, m.) = unul dintre cei doisprezece nervi cranieni, important pentru funcționarea aparatului respirator, circulator și digestiv. – Din fr. vague, lat. vagus.

vag2, ~ă a, sn [At: HELIADE, O. II, 368 / Pl: vagi și (înv) vage af / E: fr vague, lat vagus, -a, -um] 1 a (D. idei, noțiuni etc.) Care nu poate fi definit cu precizie. 2 a (D. stări sufletești, sentimente etc.) A cărui natură rămâne incertă Si: confuz, imprecis, nelămurit, obscur. 3 a (D. stări sufletești, sentimente etc.) Care se manifestă fără intensitate. 4 a (D. privire, ochi) Care exprimă gânduri, sentimente greu de definit. 5 a (D. realități perceptibile cu ajutorul simțurilor) Care se distinge cu dificultate. 6 av Într-un mod imprecis. 7 av Fără convingere. 8-9 sm, a (Atm; șîs nerv ~) (Nerv mixt, senzitivo-motor și parasimpatic) care aparține celei de a zecea perechi de nervi cranieni, având ramificații la cap, în cavitatea toracică și în cea abdominală Si: (nerv) pneumogastric. 10 a (Îvr; îs) An ~ An care are 365 de zile. 11 sn Ceea ce este imprecis, nedeterminat. 12 sn (Îlav) În ~ În gol. 13 sn (Îe) A se pierde în ~ A face considerații generale.

va sf [At: ALR II/I h 293/64 / V: vag s / Pl: văgi, vaghe / E: ger Waage] 1 (Buc) Balanță (1). 2 (Buc) Basculă. 3 (Trs) Pârghie care servește la ridicarea sau la deplasarea unor greutăți Si: (reg) vav. 4 (Mol) Orcic de care se prind șleaurile3 calului prăștier.

vag, -ă adj., s.n. I adj. 1 (despre realități perceptibile cu ajutorul simțurilor) Care este perceput imprecis, imperfect (fără a putea fi descris, analizat); care este greu de determinat. Sînt contururi vagi, e o expresie a naturii (ANG.). ◊ (adv.) Aude vag ce a spus conferențiarul. 2 (despre idei, informații, noțiuni etc.) Care are o semnificație neclară; care este lipsit de claritate, de precizie; care este greu de sesizat. Avea doar o idee vagă despre ce avea de făcut.(adv.) Și-a prezentat cam vag opțiunile. 3 (despre sentimente, stări sufletești etc.) Care este greu de precizat, de definit, de explicat; care nu poate fi bine analizat. Simțea o presimțire vagă că urmează un deznodămînt nefericit.(adv.) Absolutul, ca gînd vag presimțit, trece prin toate frămîntările artei (BLA.). ♦ (despre ochi, privire) Care este nesigur; care exprimă gînduri, sentimente greu de precizat, de definit. Privirea-ți cade vagă peste apa larg-ovală (BACOV.). 4 (anat.) Nerv vag = unul dintre cei doisprezece nervi cranieni, aparținînd sistemului vegetativ parasimpatic, cu rol important în funcționarea aparatului respirator, a aparatului circulator și a celui digestiv; nerv pneumogastric. II s.n. (Caracterul a) ceea ce este confuz, neclar, nedefinit, nedeterminat. ◊ Loc. adv. În vag = în gol. ◊ Expr. A se pierde în vag = a face aprecieri neprecise, prea generale. • pl. -i. /<fr. vague, lat. vagus, -a, -um <vagari „a rătăci”.

va s.f. (reg.) Cumpănă, cîntar, basculă. • pl. văgi, vaghe. /<germ. Waage.

VAG, -Ă, vagi, adj. Lipsit de precizie, de limpezime; nelămurit, nesigur, confuz. Privirea vagă a Eleonarei părea să însemne că n-a priceput nimic. DUMITRIU, B. F. 148. A obținut o promisiune vagă. REBREANU, R. I 260. O vagă neliniște o cuprinse. BART, E. 162. Împrăștiind un miros vag... prinosul crizantemelor cădea. ANGHEL, PR. 135. ◊ (Adverbial) Am rămas nehotărît, confuz, vag fericit, vag bolnav și vinovat.. GALACTION, O. I 59. E mirată vag, nu însă surprinsă. CAMIL PETRESCU, U. N. 217. Gînduri de acestea îi treceau vag și lui Drăghici prin minte. VLAHUȚĂ, O. A. III 68. ◊ (Substantivat, n.) În vagul unor tăceri lungi, adormii în vijîitul stufișului de copaci. BACOVIA, O. 248. Această confuziune, tortură și acest vag al stilului provin din atîtea sentimente multiple. GHEREA, ST. CR. III 101. ♦ Nervul vag (și substantivat, m.) = unui dintre cei doisprezece, nervi cranieni (foarte important pentru funcțiile vegetative). Excitația vagului influențează auriculul. DANIELOPOLU, F. N. II 31. – Pl. și: (f. pl., învechit) vage (GHICA, A. 638).

VAG, -Ă adj. 1. Care nu este bine lămurit; nelămurit, nedefinit, nedeterminat. 2. Nesigur, neprecis. ◊ A se pierde în vag = a face considerații generale, neprecise. ♦ Care nu poate fi bine analizat. ◊ (Anat.) Nerv vag (și s.m.) = unul dintre cei doisprezece nervi cranieni; nerv pneumogastric. [< fr. vague, cf. lat. vagus < vagari – a rătăci].

VAG, -Ă adj. 1. (și adv.) care nu este bine lămurit; nedefinit, nedeterminat; confuz. 2. nesigur, neprecis. ♦ a se pierde în ~ = a face considerații generale, neprecise. ◊ care nu poate fi bine analizat. ♦ nerv ~ (și s. m.) = nerv pneumogastric. (< fr. vague, lat. vagus)

*vag, -ă adj. (lat. vagus, d. vagari, a rătăci, a umbla pin lume. V. divag). Nehotărît, neprecizat, nedeterminat: spațiŭ vag. Fig. Răspuns vag, dorință vagă. Adv. A răspunde vag.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vag adj. m., f. vágă; pl. m. și f. vagi.

vag adj. m., f. vágă; pl. m. și f. vagi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VAG adj. I. 1. v. imprecis. 2. v. estompat. 3. v. surd. 4. v. confuz. 5. evaziv, imprecis, neprecis. (Un răspuns extrem de ~.) II. v. pneumogastric.

VAG adj. I. 1. imprecis, neclar, nedeslușit, nelămurit, neprecis. (Se zăreau niște siluete ~.) 2. estompat, neclar, șters. (Un contur ~.) 3. confuz, difuz, imprecis, indefinit, neclar, nedefinit, nedeslușit, nelămurit, neprecis, (fig.) surd. (O senzație ~ de durere.) 4. confuz, difuz, echivoc, haotic, imprecis, indefinit, încîlcit, încurcat, neclar, nedefinit, nedeslușit, neînțeles, nelămurit, neprecis, obscur, tulbure, (fig.) întunecat, nebulos, neguros. (O situație ~.) 5. evaziv, imprecis, neprecis. (Un răspuns extrem de ~.) II. (ANAT.) pneumogastric. (Nerv ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vag (-gă), adj. – Confuz, nedeterminat. Fr. vague.Var. vagabond (var. vulgară bagabont, vagabonț), s. m., din fr. vagabond, cf. mr. vagabondu < it. vagabondo; vagabondaj, s. n., din fr. vagabondage.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

VĂGĂ 1. – sătean (17 V 19);- zis și Vîgă (IO 50); Văgăiu fonetism grec pentru Bogoi Vlahul, erou ar. din evul mediu (DR II 492). 2. Văgăi (Capidan) rectificat: Vagaia (în Am 108, 135); Văgaia Manea (17 B 111 517) prob. < marital. 3. Văgiulești scris Și Vogiulești s., olt. (16 B VI 204) < Văgiu; v. și Veg/a, -ea.

Intrare: vaga
vaga
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: vag
vag1 (f.pl. vagi) adjectiv
adjectiv (A76)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vag
  • vagul
  • vagu‑
  • va
  • vaga
plural
  • vagi
  • vagii
  • vagi
  • vagile
genitiv-dativ singular
  • vag
  • vagului
  • vagi
  • vagii
plural
  • vagi
  • vagilor
  • vagi
  • vagilor
vocativ singular
plural
vag2 (f.pl. vage) adjectiv
adjectiv (A11)
Surse flexiune: DLRLC
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vag
  • vagul
  • vagu‑
  • va
  • vaga
plural
  • vagi
  • vagii
  • vage
  • vagele
genitiv-dativ singular
  • vag
  • vagului
  • vage
  • vagei
plural
  • vagi
  • vagilor
  • vage
  • vagelor
vocativ singular
plural
Intrare: vagă
vagă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Văgă
Văgă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Văgă
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vag

  • 1. adesea adverbial Lipsit de limpezime, de claritate, de precizie (pentru vedere, auz sau minte).
    exemple
    • Privirea vagă a Eleonorei părea să însemne că n-a priceput nimic. DUMITRIU, B. F. 148.
      surse: DLRLC
    • A obținut o promisiune vagă. REBREANU, R. I 260.
      surse: DLRLC
    • O vagă neliniște o cuprinse. BART, E. 162.
      surse: DLRLC
    • Împrăștiind un miros vag... prinosul crizantemelor cădea. ANGHEL, PR. 135.
      surse: DLRLC
    • Am rămas nehotărît, confuz, vag fericit, vag bolnav și vinovat. GALACTION, O. I 59.
      surse: DLRLC
    • E mirată vag, nu însă surprinsă. CAMIL PETRESCU, U. N. 217.
      surse: DLRLC
    • Gînduri de acestea îi treceau vag și lui Drăghici prin minte. VLAHUȚĂ, O. A. III 68.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat neutru Ceea ce este vag (1.).
      surse: DEX '09 DEX '98 attach_file 2 exemple
      exemple
      • În vagul unor tăceri lungi, adormii în vîjîitul stufișului de copaci. BACOVIA, O. 248.
        surse: DLRLC
      • Această confuziune, tortură și acest vag al stilului provin din atîtea sentimente multiple. GHEREA, ST. CR. III 101.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. expresie A se pierde în vag = a face considerații generale, neprecise.
        surse: DN
    • 1.2. Care nu poate fi bine analizat.
      surse: DN
  • 2. anatomie (în) sintagmă (și) substantivat masculin Nerv vag = unul dintre cei doisprezece nervi cranieni, important pentru funcționarea aparatului respirator, circulator și digestiv; nerv pneumogastric.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Excitația vagului influențează auriculul. DANIELOPOLU, F. N. II 31.
      surse: DLRLC

etimologie: