2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vaccinat2, ~ă [At: KRETZULESCU, M. 129/15 / V: (înv) vacinat, vacsinat / Pl: ~ați, ~e / E: vaccina] 1-2 smf, a (Individ) care a fost supus unei vaccinări. 3 a (Fam; fig; îe) A fi ~ (contra ceva) A depăși ușor consecințele unei situații neplăcute după ce în prealabil a fost trăită o experiență asemănătoare. 4 a (Fam; îe) A fi major și~ A fi capabil să-și asume responsabilități.

vaccinat1 sn [At: LM / Pl: ? / E: vaccina] Vaccinare.

vaccinat, -ă adj. (med.) Care a fost supus unei vaccinări. • pl. -ți, -te. /v. vaccina.

VACCINÁ, vaccinez, vb. I. Tranz. A administra cuiva un vaccin. – Din fr. vacciner.

VACCINÁ, vaccinez, vb. I. Tranz. A administra cuiva un vaccin. – Din fr. vacciner.

vaccina vt [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) vacina, (reg) vacsâna / Pzi: ~nez, 3 (reg) vaccină / E: fr vacciner, lat vaccinare, it vaccinare] 1 A inocula un vaccin (1, 2) cu scop preventiv sau terapeutic Si: (îrg) a posăi1, (reg) a altoi2 (4), a păsui2, a pielțui.

vaccina vb. I. tr. (med.) A inocula un vaccin în scop preventiv sau terapeutic. • prez.ind. -ez. /<fr. vacciner, it. vaccinare.

VACCINÁ, vaccinez, vb. I. Tranz. A introduce un vaccin într-un organism; a inocula.

VACCINÁ vb. I. tr. A inocula, a administra cuiva un vaccin. [< fr. vacciner].

VACCINÁ vb. tr. a inocula un vaccin. (< fr. vacciner)

vaccinéz v. tr. (d. vaccin; fr. vacciner). Altoĭesc, inoculez cu vaccin.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vaccinát adj. m., pl. vaccináți; f. vaccinátă, pl. vaccináte

vacciná (a ~) vb., ind. prez. 3 vaccineáză

vacciná vb., ind. prez. 1 sg. vaccinéz, 3 sg. și pl. vaccineáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VACCINÁ vb. (MED.) a inocula, (pop.) a altoi, (înv. și reg.) a posăi.

VACCINA vb. (MED.) a inocula, (pop.) a altoi, (înv. și reg.) a posăi.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

vaccina, vaccinez v. t. (d. bărbați) 1. a dezvirgina, a deflora. 2. a avea contact sexual cu o femeie necunoscută.

vaccinată, vaccinate adj. (d. femei) 1. care a avut pentru prima oară contact sexual cu un bărbat. 2. cu experiență sexuală bogată.

Intrare: vaccinat
vaccinat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vaccinat
  • vaccinatul
  • vaccinatu‑
  • vaccina
  • vaccinata
plural
  • vaccinați
  • vaccinații
  • vaccinate
  • vaccinatele
genitiv-dativ singular
  • vaccinat
  • vaccinatului
  • vaccinate
  • vaccinatei
plural
  • vaccinați
  • vaccinaților
  • vaccinate
  • vaccinatelor
vocativ singular
plural
Intrare: vaccina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vaccina
  • vaccinare
  • vaccinat
  • vaccinatu‑
  • vaccinând
  • vaccinându‑
singular plural
  • vaccinea
  • vaccinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vaccinez
(să)
  • vaccinez
  • vaccinam
  • vaccinai
  • vaccinasem
a II-a (tu)
  • vaccinezi
(să)
  • vaccinezi
  • vaccinai
  • vaccinași
  • vaccinaseși
a III-a (el, ea)
  • vaccinea
(să)
  • vaccineze
  • vaccina
  • vaccină
  • vaccinase
plural I (noi)
  • vaccinăm
(să)
  • vaccinăm
  • vaccinam
  • vaccinarăm
  • vaccinaserăm
  • vaccinasem
a II-a (voi)
  • vaccinați
(să)
  • vaccinați
  • vaccinați
  • vaccinarăți
  • vaccinaserăți
  • vaccinaseți
a III-a (ei, ele)
  • vaccinea
(să)
  • vaccineze
  • vaccinau
  • vaccina
  • vaccinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vaccina

etimologie: