4 definiții pentru vătah


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vătah sm vz vătaf

vătaf sn [At: COD. VOR.2 36v/7 / V: (îrg) ~tav, ~taj, ~taș, (înv) ~tag, ~tah, (reg) ~tau (reg) ~tău / Pl: ~fi / E: ns cf ucr ватага „ceată, mulțime”] 1 (Îvp; de obicei cu determinări în genitiv sau introduse prin pp „de”, „peste”, „pe”) Conducător (al unui grup organizat, al unei asociații de meseriași sau de negustori, al unei instituții etc.) Si: (îvp) vătășel (1). 2 (Trs; îs; îf vătav) ~ul dracilor Scaraoțchi. 3 (Pop) Cioban care conduce o stână Si: (pop) vătășel (3). 4 (Îoc boitar; șîs ~ de cârd) Cioban care merge în fruntea unei turme de oi. 5 (Mun; Trs) Persoană care are cele mai multe oi la o stână. 6 (Pop) Șef al unei echipe de pescari Si: (reg) ataman (2). 7 (Buc; Trs) Persoană care conduce, după ritual, desfășurarea unei nunți. 8 (Buc; Trs) Tânăr care însoțește (călare) pe miri, având anumite atribuții cu ocazia ceremonialului nunții Vz colăcer, vătășel, vornic, vornicel. 9 (Reg) Conducător al unei cete de tineri colindători sau de călușari. 10 (Buc) Proxenet. 11 (În Evul Mediu, în țările române; de obicei cu determinări în genitiv sau introduse prin pp „de”) Titlu dat persoanelor însărcinate cu conducerea unui grup de dregători, de oșteni, de curteni, de slujbași domnești etc., având atribuții administrative, militare sau judecătorești. 12 (Înv) Persoană care avea titlul de vătaf (11). 13 (Înv; îs) Mare ~ sau marele ~, ~ mare Șeful2 vătafilor (11). 14 (Înv; îs) ~ de plai (ori de plăieși) sau ~ul plaiului Conducător al plăieșilor care păzeau un plai1 sau o trecătoare. 15 (Iuz; îas) Subprefect al unui plai1 Vz zapciu. 16 (Iuz; îs) ~ de plasă Funcționar administrativ care conducea o plasă. 17 (Înv; îs) ~ de divan sau ~ul divanului Titlu purtat de boierul care convoca divanul și care avea atribuții judecătorești, rezolvând litigii de mică importanță. 18 (Înv) Boier care avea titlul de vătaf (17) de divan. 19 (Înv; îs) ~ de hotar Șef de străjeri, de grăniceri. 20 (Înv; îs) ~ de agie sau ~ul agiei Șef al poliției. 21 (Înv; șîs ~ de țigani) Inspector al țiganilor domnești. 22 (Înv; și îas) Șef al unui sălaș de țigani robi, ales de stăpân. 23 (Iuz) Administrator al unei moșii (boierești). 24 (Iuz) Supraveghetor al slugilor de la curtea unui boier sau de la o mânăstire Si: (Trs; înv) prefect. 26 (Mol; îe) A da peste calul ~ului A da de bucluc.

vătáf, vătáv (vest) și vatáv (est) m. (din vătaș, forma maĭ veche, uzitată și azĭ în Serbia, d. turc. ar. vattas, cĭoban. Din vătaș s’a făcut pl. vătașĭ, din care, după Leah-Leși [supt infl. Slavilor, la care h și g se prefac în ș și j], s’a făcut un singular vătah și mold. vatav, apoĭ și un pl. vatajĭ, după ce Ruteniĭ, pin anal. cu formele lor, șĭ-aŭ format un sing. vatag, bacĭ, căpitan de hoțĭ. Bg. [d. rom.] vatah și vataf. D. rut. vine rus. vatága, familie, ceată de pescarĭ la Volga, vatážnik, pescar din această ceată, pol. wataha, blebe, wataszka, vicehatman de Cazacĭ). Vechĭ. Căpitan, șef, conducător. Căpitan peste 500 de ostașĭ, numit pe urmă ceauș: vătav de oprozĭ, de vînătorĭ. Suprefect de plaĭ, în opoz. cu zapciŭ. Maĭ pe urmă. Azĭ la țară. Administrator, vechil, econom, intendent, martalog: vătavu curțiĭ domneștĭ. Azĭ. Bulibașă, șef de Țiganĭ. Conducătoru uneĭ nunțĭ țigăneștĭ, V. jude, vechil.

Intrare: vătah
vătah
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.