2 intrări

36 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vătag sm vz vătaf

VĂTÁF, vătafi, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova) Supraveghetor al slugilor de la curtea unui boier sau de la o mănăstire; logofăt. 2. Conducător al unui anumit grup de curteni, de slujbași sau de oșteni ai domniei. ◊ Vătaful divanului = boier însărcinat cu convocarea divanului. Vătaf de agie = șeful poliției. Vătaf de plai = șef al plăieșilor care păzeau un plai sau o trecătoare. Vătaf de hotar = șef de străjeri, de grăniceri. Vătaf de plasă = funcționar administrativ care conducea o plasă. 3. P. gener. Persoană care avea sub ordinele sale un anumit număr de oameni; conducător, șef. ♦ Spec. Conducător al unei bresle, al unui grup de meșteșugari. ♦ Spec. Căpetenie a călușarilor, a colindătorilor etc.; persoană care conduce alaiul unei nunți. [Var.: (reg.) vătáș, vătáv s. m.] – Cf. ucr. vataha, pol. wataha, bg. vatah.

VĂTÁȘ s. m. v. vătaf.

VĂTÁV s. m. v. vătaf.

vătaf sn [At: COD. VOR.2 36v/7 / V: (îrg) ~tav, ~taj, ~taș, (înv) ~tag, ~tah, (reg) ~tau (reg) ~tău / Pl: ~fi / E: ns cf ucr ватага „ceată, mulțime”] 1 (Îvp; de obicei cu determinări în genitiv sau introduse prin pp „de”, „peste”, „pe”) Conducător (al unui grup organizat, al unei asociații de meseriași sau de negustori, al unei instituții etc.) Si: (îvp) vătășel (1). 2 (Trs; îs; îf vătav) ~ul dracilor Scaraoțchi. 3 (Pop) Cioban care conduce o stână Si: (pop) vătășel (3). 4 (Îoc boitar; șîs ~ de cârd) Cioban care merge în fruntea unei turme de oi. 5 (Mun; Trs) Persoană care are cele mai multe oi la o stână. 6 (Pop) Șef al unei echipe de pescari Si: (reg) ataman (2). 7 (Buc; Trs) Persoană care conduce, după ritual, desfășurarea unei nunți. 8 (Buc; Trs) Tânăr care însoțește (călare) pe miri, având anumite atribuții cu ocazia ceremonialului nunții Vz colăcer, vătășel, vornic, vornicel. 9 (Reg) Conducător al unei cete de tineri colindători sau de călușari. 10 (Buc) Proxenet. 11 (În Evul Mediu, în țările române; de obicei cu determinări în genitiv sau introduse prin pp „de”) Titlu dat persoanelor însărcinate cu conducerea unui grup de dregători, de oșteni, de curteni, de slujbași domnești etc., având atribuții administrative, militare sau judecătorești. 12 (Înv) Persoană care avea titlul de vătaf (11). 13 (Înv; îs) Mare ~ sau marele ~, ~ mare Șeful2 vătafilor (11). 14 (Înv; îs) ~ de plai (ori de plăieși) sau ~ul plaiului Conducător al plăieșilor care păzeau un plai1 sau o trecătoare. 15 (Iuz; îas) Subprefect al unui plai1 Vz zapciu. 16 (Iuz; îs) ~ de plasă Funcționar administrativ care conducea o plasă. 17 (Înv; îs) ~ de divan sau ~ul divanului Titlu purtat de boierul care convoca divanul și care avea atribuții judecătorești, rezolvând litigii de mică importanță. 18 (Înv) Boier care avea titlul de vătaf (17) de divan. 19 (Înv; îs) ~ de hotar Șef de străjeri, de grăniceri. 20 (Înv; îs) ~ de agie sau ~ul agiei Șef al poliției. 21 (Înv; șîs ~ de țigani) Inspector al țiganilor domnești. 22 (Înv; și îas) Șef al unui sălaș de țigani robi, ales de stăpân. 23 (Iuz) Administrator al unei moșii (boierești). 24 (Iuz) Supraveghetor al slugilor de la curtea unui boier sau de la o mânăstire Si: (Trs; înv) prefect. 26 (Mol; îe) A da peste calul ~ului A da de bucluc.

vătaf s.m. 1 (în Ev. Med., în Țările Rom.) Conducător al unui grup de dregători, de curteni, de slujbași sau de oșteni ai domniei (avînd atribuții administrative, militare, judecătorești). ◊ Mare vătaf sau marele vătaf = conducătorul vătafilor. Vătaful divanului = boier însărcinat cu convocarea divanului. Vătaf de agie = șeful poliției. Vătaf de plai (sau de plăieși) ori vătaful plaiului = șef al plăieșilor care păzeau un plai sau o trecătoare, care avea sarcina să încaseze vămile, să controleze mărfurile care intrau sau ieșeau din țară. Vătaf de hotar (sau de graniță) = șef de străjeri, de grăniceri. Vătaf de plasă = funcționar administrativ care conducea o plasă a unui județ. Vătaf de țigani domnești = vătaf care avea sarcina de a strînge birul de la țigani și de a judeca pricinile mărunte dintre țiganii domnești. 2 Comandant al unor grupuri mici de curteni organizați în cete de la curtea unui boier sau de la o mănăstire; administrator al unei moșii (boierești); logofăt. 3 Conducător, șef (al unei organizații, al unei asociații de meseriași sau de negustori, al unei instituții etc.). ♦ Spec. Conducător al unei bresle, al unui grup de meșteșugari. ♦ Gener. Persoană avînd sub ordinele sale un anumit număr de oameni; conducător, șef. 4 Cioban care conduce o stînă. 5 Șef al unei echipe de pescari. 6 Persoană care conduce călușarii, colindătorii etc. sau alaiul unei nunți tradiționale. • pl. -i. și (înv., reg.) vătaș, vătav s.m. /cf. pol. wataha, bg. ватах, ватаф (ин), ucr. ватага „ceată, mulțime”.

VĂTÁF, vătafi, s. m. 1. (În evul mediu, în Țara Românească și Moldova) Supraveghetor al slugilor de la curtea unui boier sau de la o mănăstire; logofăt. 2. Conducător al unui anumit grup de curteni, de slujbași sau de oșteni ai domniei. ◊ Vătaful divanului = boier însărcinat cu convocarea divanului. Vătaf de agie = șeful poliției. Vătaf de plai = șef al plăieșilor care păzeau un plai sau o trecătoare. Vătaf de hotar = șef de străjeri, de grăniceri. Vătaf de plasă = funcționar administrativ care conducea o plasă. 3. P. gener. Persoană având sub ordinele sale un anumit număr de oameni; conducător, șef. ♦ Spec. Conducător al unei bresle, al unui grup de meșteșugari. ♦ Spec. Căpetenie a călușarilor, a colindătorilor etc.; persoană care conduce alaiul unei nunți. [Var.: (reg.) vătáș, vătáv s. m.] – Cf. ucr. vataha, pol. wataha, bg. vatah.

VĂTÁF, vătafi, s. m. I. (în trecut) 1. Supraveghetor al argaților și al feciorilor de la o moșie boierească; logofăt (3). Dar conac, boier, vătaf, Nouă zău nu ne lipsește! BENIUC, M. 62. Am ieșit cu tata... și cu vătafii noștri mai mult într-o plimbare. GALACTION, O. I 50. Stănică este vătaf la moșia lui Manoil. BOLINTINEANU, O. 411. 2. Căpetenie de ostași, conducător al unui anumit grup de dregători, de slujbași sau de oșteni ai domniei, [împăratul] a chemat pre vătaful curții. ISPIRESCU, E. 3. Vătaful, curții ne ieși înainte la scară cu luminări, apoi ne introduse în casă la domnul Catargiu. BOLINTINEANU, O. 282. Tot, măre, doi frați; Sărmanii legați... Dar cine-i ducea? Armaș Dragomir, Vătaful Costin, Oameni de domnie De la-mpărăție. PĂSCULESCU, R. P. 214. Vătaful divanului = boier însărcinat cu convocarea divanului. Vătaf de agie = șeful poliției. Vătaf de plai = șef al plăieșilor care păzeau un plai sau o trecătoare. Vătaf de hotar = șef de străjeri, de grăniceri. Vătaf de plasă = funcționar administrativ care conducea o plasă. Caragea l-a numit vătaf deplasă la Cloșani. GHICA, la CADE. 3. Persoană care avea sub ordinele sale un anumit număr de oameni; conducător, șef. Aleseră chiar din rîndurile manualilor și căruțașilor pe cei mai spătoși, mai porniți pe bătaie și pe petreceri, îi făcură vătafi. PAS, L. II 255. Era tovarăș cu Temistocle, vătaf de hamali. BART, E. 322. II. 1. Căpetenie a călușarilor, a colindătorilor etc.; cel care conduce alaiul unei nunți. Da întocmirea unei tovarășii [de colind] se învoiesc și asupra celui ce va fi căpetenia, vătaful sau judele cîrdului. PAMFILE, CR. 36. Vătaful a dat semn din steag Și-atunci porniră toți șireag încetinel. COȘBUC, P. I 57. 2. Șef al unei echipe de pescari; ataman. Fiecare [așezare de pescari are] cîte un ataman sau vătaf cu mai multe ajutoare. ANTIPA, P. 359. Șade vere, șade dragă, Cincizeci de nevodari, Patruzeci de lopătari, Doisprezece vătafi mari. PĂSCULESCU, L. P. 175. – Variante: (rar) vătág (I. IONESCU, D. 117), vătáș (ODOBESCU, S. I 73, BIBICESCU, P. P. 359), vătáv (SLAVICI, N. I 99, MARIAN, NU. 215) s. m.

VĂTÁF ~i m. 1) (în Moldova și Muntenia medievală) Persoană având misiunea de a dirija și supraveghea munca la o moșie boierească; vechil. 2) (la curtea unui demnitar) Conducător al curtenilor și slujitorilor. 3) pop. Conducător al călușarilor sau al unei cete de colindători. /Orig. nec.

VĂTAF s.m. 1. (Mold.) Comandant militar care avea în subordine o unitate cuprinzînd 100 sau 500 de oameni. Un vătah de carii sta acolea . . . cuvîntă și dzise cătră Svîntul. VARLAAM. Și făcură steaguri multe și căpitani și voievozi și izbași și vătaji. A 1756, 9r. 2. (Mold., ȚR) Conducător al unui grup de curteni sau de slujitori domnești. A: Era vătav de aprodzi. M. COSTIN. Atunce eram și eu, Ion Neculce vel vornic, pe acie vreme vătav de aprodzi. NECULCE; cf. PSEUDO-AMIRAS (gl.); PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. B: Neagoe, vătahul de vînători. ANON. CANTAC. Au trimis Costandin-Vodă pă Văcărescu, vătaf de copii, la Craiova, de au prins pă Ștefan Cioran. R. POPESCU. // C: Văzînd mintea lui, l-au pus vătaf de feciori. ÎVM, 202r. 3. (Olt., Ban.) Intendent, administrator. B: Domostroite(l). (...) Tocmitoriu de case. Vătah. MARDARIE, 133. Pristavnikĭ. Vătah. MARDARIE, 215. C: Vetah. Praefectus. AC, 377. Forme gramaticale: pl. nom.-ac. vătaji $(A 1756, 9r). Variante: vătah (VARLAAM; MARDARIE, 133, 215; ANON. CANTAC.; AC, 377; PSEUDO-AMIRAS, gl.), vătav (M. COSTIN; NECULCE). Etimologie: cf. ucr. vataha, pol. wataha, bg. vatah. Cf. buluc-baș, hotnog (1), iuzbașă; ispravnic (2, logofăt (2), ș a f a r (2).

vătaf m. (pl. vătași) 1. cioban care păzește stâna: cu nouă ciobani și cu vătaful zece POP.; 2. mai mare peste: unde nu este pisică, șoarecii vătaf ridică PANN; 3. îngrijitor de curte domnească sau de moșie boierească: împăratul avea un vătaf de curte POP; 4. inspector de țigani: (vătaful) veni cu gârbaciu îndată și-i goni pe toți la cort PANN; 5. conducătorul celor ce prepară festivitățile unei nunți țărănești; 6. sensuri arhaice: a) căpitan peste cinci sute de oșteni (numit în urmă ceauș): vătaf de aprozii de vânători BĂLC; b) subprefect de plaiu (în opozițiune cu zapciu): vătașii plaiurilor și zapcii plășilor. [Turc. VATTAS, cioban: variantele vătaf, vătah, vătav, vătaș, vătaj, sunt deduse din pl. vătași; termen primitiv pastoral, sinonim cu baciu, apoi generalizat pentru căpetenie în genere (și în special militară)].

vătaș m. V. vătaf: vătaș de plaiu, vătaș de țigani.

vătáf, vătáv (vest) și vatáv (est) m. (din vătaș, forma maĭ veche, uzitată și azĭ în Serbia, d. turc. ar. vattas, cĭoban. Din vătaș s’a făcut pl. vătașĭ, din care, după Leah-Leși [supt infl. Slavilor, la care h și g se prefac în ș și j], s’a făcut un singular vătah și mold. vatav, apoĭ și un pl. vatajĭ, după ce Ruteniĭ, pin anal. cu formele lor, șĭ-aŭ format un sing. vatag, bacĭ, căpitan de hoțĭ. Bg. [d. rom.] vatah și vataf. D. rut. vine rus. vatága, familie, ceată de pescarĭ la Volga, vatážnik, pescar din această ceată, pol. wataha, blebe, wataszka, vicehatman de Cazacĭ). Vechĭ. Căpitan, șef, conducător. Căpitan peste 500 de ostașĭ, numit pe urmă ceauș: vătav de oprozĭ, de vînătorĭ. Suprefect de plaĭ, în opoz. cu zapciŭ. Maĭ pe urmă. Azĭ la țară. Administrator, vechil, econom, intendent, martalog: vătavu curțiĭ domneștĭ. Azĭ. Bulibașă, șef de Țiganĭ. Conducătoru uneĭ nunțĭ țigăneștĭ, V. jude, vechil.

arată toate definițiile

Intrare: vătag
vătag
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: vătaf
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vătaf
  • vătaful
  • vătafu‑
plural
  • vătafi
  • vătafii
genitiv-dativ singular
  • vătaf
  • vătafului
plural
  • vătafi
  • vătafilor
vocativ singular
  • vătafule
  • vătafe
plural
  • vătafilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vătaș
  • vătașul
  • vătașu‑
plural
  • vătași
  • vătașii
genitiv-dativ singular
  • vătaș
  • vătașului
plural
  • vătași
  • vătașilor
vocativ singular
  • vătașule
  • vătașe
plural
  • vătașilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vătav
  • vătavul
  • vătavu‑
plural
  • vătavi
  • vătavii
genitiv-dativ singular
  • vătav
  • vătavului
plural
  • vătavi
  • vătavilor
vocativ singular
  • vătavule
  • vătave
plural
  • vătavilor
substantiv masculin (M14)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vătag
  • vătagul
  • vătagu‑
plural
  • vătagi
  • vătagii
genitiv-dativ singular
  • vătag
  • vătagului
plural
  • vătagi
  • vătagilor
vocativ singular
  • vătagule
  • vătage
plural
  • vătagilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vatav
  • vatavul
  • vatavu‑
plural
  • vatavi
  • vatavii
genitiv-dativ singular
  • vatav
  • vatavului
plural
  • vatavi
  • vatavilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vătaf vătaș vătav vătag vatav

  • 1. în Evul Mediu (În Țara Românească și Moldova) Supraveghetor al slugilor de la curtea unui boier sau de la o mănăstire.
    surse: DLRLC NODEX DEX '09 sinonime: logofăt diminutive: vătășel attach_file 3 exemple
    exemple
    • Dar conac, boier, vătaf, Nouă zău nu ne lipsește! BENIUC, M. 62.
      surse: DLRLC
    • Am ieșit cu tata... și cu vătafii noștri mai mult într-o plimbare. GALACTION, O. I 50.
      surse: DLRLC
    • Stănică este vătaf la moșia lui Manoil. BOLINTINEANU, O. 411.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Moldova Muntenia Persoană având misiunea de a dirija și supraveghea munca la o moșie boierească.
      surse: NODEX sinonime: vechil
  • 2. Conducător al unui anumit grup de curteni, de slujbași sau de oșteni ai domniei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 3 exemple
    exemple
    • [Împăratul] a chemat pre vătaful curții. ISPIRESCU, E. 3.
      surse: DLRLC
    • Vătaful curții ne ieși înainte la scară cu lumînări, apoi ne introduse în casă la domnul Catargiu. BOLINTINEANU, O. 282.
      surse: DLRLC
    • Tot, măre, doi frați; Sărmanii legați... Dar cine-i ducea? Armaș Dragomir, Vătaful Costin, Oameni de domnie De la-mpărăție. PĂSCULESCU, R. P. 214.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Vătaful divanului = boier însărcinat cu convocarea divanului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.2. Vătaf de agie = șeful poliției.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 2.3. Vătaf de plai = șef al plăieșilor care păzeau un plai sau o trecătoare.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 2.4. Vătaf de hotar = șef de străjeri, de grăniceri.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 2.5. Vătaf de plasă = funcționar administrativ care conducea o plasă.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Caragea l-a numit vătaf de plasă la Cloșani. GHICA, la CADE.
        surse: DLRLC
  • 3. prin generalizare Persoană care avea sub ordinele sale un anumit număr de oameni.
    exemple
    • Aleseră chiar din rîndurile manualilor și căruțașilor pe cei mai spătoși, mai porniți pe bătaie și pe petreceri, îi făcură vătafi. PAS, L. II 255.
      surse: DLRLC
    • Era tovarăș cu Temistocle, vătaf de hamali. BART, E. 322.
      surse: DLRLC
    • 3.1. prin specializare Conducător al unei bresle, al unui grup de meșteșugari.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 3.2. prin specializare Căpetenie a călușarilor, a colindătorilor etc.; persoană care conduce alaiul unei nunți.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
      exemple
      • La întocmirea unei tovarășii [de colind] se învoiesc și asupra celui ce va fi căpetenia, vătaful sau judele cîrdului. PAMFILE, CR. 36.
        surse: DLRLC
      • Vătaful a dat semn din steag Și-atunci porniră toți șireag Încetinel. COȘBUC, P. I 57.
        surse: DLRLC
    • 3.3. Șef al unei echipe de pescari.
      surse: DLRLC sinonime: ataman attach_file 2 exemple
      exemple
      • Fiecare [așezare de pescari are] cîte un ataman sau vătaf cu mai multe ajutoare. ANTIPA, P. 359.
        surse: DLRLC
      • Șade vere, șade dragă, Cincizeci de nevodari, Patruzeci de lopătari, Doisprezece vătafi mari. PĂSCULESCU, L. P. 175.
        surse: DLRLC

etimologie: