3 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vărare sf [At: POLIZU / Pl: ? / E: văra] (Îdt) Vărat1 (1).

VĂRÁ, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale; p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ Tranz. A ține vitele sau oile la pășune (la munte) în timpul verii. – Din vară.

VĂRÁR, vărari, s. m. Muncitor care lucrează la construirea cuptoarelor de var și la arderea pietrei de var; persoană care vinde var.Var + suf. -ar.

văra [At: NECULCE, L. 106 / V: (reg) ~ri / Pzi: ~rez / E: vară] 1 vi (Îvp; d. oameni) A petrece vara într-un anumit loc (favorabil traiului). 2 vi (Pop; d. oi sau d. alte animale erbivore, pex, d. păstori) A rămâne de primăvara până toamna în locuri favorabile pășunatului, mai ales la munte. 3 vt (D. păstori) A ține oile sau alte animale erbivore de primăvara până toamna în locuri favorabile pășunatului, mai ales la munte. 4 vi (D. păsări migratoare) A petrece vara într-un anumit loc care oferă condițiile necesare procurării hranei, reproducerii etc. 5 vt (Reg) A scutura cânepa de vară pentru a cădea polenul peste floarea cânepei de toamnă în vederea polenizării acesteia. 6 vt (Pex) A culege (1).

vărar sm [At: N. A. BOGDAN, C. M. 101 / Pl: ~i / E: var2 + -ar] 1 Lucrător specializat în construirea cuptoarelor de var2 (1) și în arderea pietrei-de-var Si: (îrg) vărnicer (1). 2 Persoană care vinde var2 (1) Si: (îrg) vărnicer (2).

văra vb. I. (pop.) 1 intr. (despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ (despre păstori) A rămîne de primăvara pînă toamna cu animalele erbivore, mai ales cu oile, în locuri favorabile pășunatului. 2 tr. (compl. indică animale erbivore, mai ales oi) A ține la pășune (la munte) în timpul verii. ◊ (intr.) Nu ne dă informații cu privire la numărul vitelor mari care vârau pe Călimani (VUIA). • prez. ind. -ez. /vară + -a.

vărar s.m. Muncitor către lucrează la construirea cuptoarelor de var și la arderea pietrei-de-var; (înv., reg.) vărnicer. ♦ Persoană care vinde var. • pl. -i. /var2 + -ar.

VĂRÁ, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale; p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ Tranz. A ține vitele sau oile la pășune (la munte) în timpul verii. – Din vară.

VĂRÁR, vărari, s. m. Muncitor care lucrează la construirea cuptoarelor de var și la arderea pietrei de var; persoană care vinde var. – Var + suf. -ar.

VĂRÁ, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale, p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva. Astă-vară mi-am vărat Sub o cetină de brad. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 63. Astă-vară am vărat Colo-n muntele cel nalt, Cu luna, cu soarele Și cu căprioarele. ALECSANDRI, P. P. 291. ♦ (Rar) A fi la căldură. Trupu-mi vărează și capu-mi iernează (Cuiul). GOROVEI, C. 117. ♦ Tranz. (Cu privire la animale) A ține la pășune bună, la hrană. Cine vărează oile bine, poate fi fără grijă iarna.

VĂRÁR, vărari, s. m. Muncitor care lucrează la construirea cuptoarelor de var și la arderea pietrei de var; persoană care vinde var. În curți lungi își țineau vărarii șoproanele cu var. CAMIL PETRESCU, O. II 63. Vărarii aruncă lemne în foc. SLAVICI, O. I 69.

A VĂRÁ ~éz 1. intranz. rar (despre persoane) A petrece vara undeva. 2. tranz. (animale) A ține la pășune în timpul verii. /Din vară

VĂRÁR ~i m. 1) Muncitor specializat în arderea pietrei de var. 2) rar Vânzător de var. /var + suf. ~ar

vărar m. cel ce fabrică și vinde var.

vărár m. (d. var). Fabricant orĭ vînzător de var. – Vechĭ și vărnicer.

văréz v. intr. (d. vară 1). Petrec vara: oile vărează la munte. V. învărez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vărá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 văreáză

vărá vb., ind. prez. 1 sg. văréz, 3 sg. și pl. văreáză

arată toate definițiile

Intrare: vărare
vărare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vărare
  • vărarea
plural
  • vărări
  • vărările
genitiv-dativ singular
  • vărări
  • vărării
plural
  • vărări
  • vărărilor
vocativ singular
plural
Intrare: văra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • văra
  • vărare
  • vărat
  • văratu‑
  • vărând
  • vărându‑
singular plural
  • vărea
  • vărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vărez
(să)
  • vărez
  • văram
  • vărai
  • vărasem
a II-a (tu)
  • vărezi
(să)
  • vărezi
  • vărai
  • vărași
  • văraseși
a III-a (el, ea)
  • vărea
(să)
  • văreze
  • văra
  • vără
  • vărase
plural I (noi)
  • vărăm
(să)
  • vărăm
  • văram
  • vărarăm
  • văraserăm
  • vărasem
a II-a (voi)
  • vărați
(să)
  • vărați
  • vărați
  • vărarăți
  • văraserăți
  • văraseți
a III-a (ei, ele)
  • vărea
(să)
  • văreze
  • vărau
  • văra
  • văraseră
Intrare: vărar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vărar
  • vărarul
  • văraru‑
plural
  • vărari
  • vărarii
genitiv-dativ singular
  • vărar
  • vărarului
plural
  • vărari
  • vărarilor
vocativ singular
  • vărarule
  • vărare
plural
  • vărarilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

văra

  • 1. (Despre animale; prin extensiune despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX antonime: ierna attach_file 2 exemple
    exemple
    • Astă-vară mi-am vărat Sub o cetină de brad. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 63.
      surse: DLRLC
    • Astă-vară am vărat Colo-n muntele cel nalt, Cu luna, cu soarele Și cu căprioarele. ALECSANDRI, P. P. 291.
      surse: DLRLC
    • 1.1. rar A fi la căldură.
      exemple
      • Trupu-mi vărează și capu-mi iernează (Cuiul). GOROVEI, C. 117.
        surse: DLRLC
    • 1.2. tranzitiv A ține vitele sau oile la pășune (la munte) în timpul verii.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file un exemplu
      exemple
      • Cine vărează oile bine, poate fi fără grijă iarna.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vară
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

vărar

  • 1. Muncitor care lucrează la construirea cuptoarelor de var și la arderea pietrei de var; persoană care vinde var.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: vărnicer attach_file 2 exemple
    exemple
    • În curți lungi își țineau vărarii șoproanele cu var. CAMIL PETRESCU, O. II 63.
      surse: DLRLC
    • Vărarii aruncă lemne în foc. SLAVICI, O. I 69.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Var + sufix -ar.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX