2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

văpăiat, ~ă a [At: POLIZU / Pl: ~ați, ~e / E: văpăia] (Îdt) 1 Care arde cu flacără. 2 (Fig) Înflăcărat. 3 (Fig) Pasionat.

VĂPĂÍ, pers. 3 văpăiește, vb. IV. Intranz. (Înv.) A arde cu văpăi. [Var.: văpăiá vb. I] – Din văpaie.

văpăi vi [At: BIBLIA (1688), 452 /20 / V: ~a / Pzi: ~esc / E: văpaie] (Înv) 1 A arde cu flacără. 2 A lumina.

văpăi vb. IV. intr. (înv) 1 A arde cu flăcări. 2 A lumina. • prez.ind. pers. 3 -iește. /de la văpaie.

VĂPĂÍ, pers. 3 văpăiește, vb. IV. Intranz. (Înv.) A arde cu văpăi. – Din văpaie.

VĂPĂIÁ, văpăiez, vb. I. Intranz. (Învechit) A arde cu flacără. Un foc de surcele văpăia pe vatră. ODOBESCU, S. I 153. Focuri de surcele De departe văpăiati. VĂCĂRESCU, P. 12. ◊ Fig. (În personificări) Tu lună! scînteiezi, Și prin desiș, în crînguri, ca flăcări văpăiezi. ODOBESCU, S. I 28. – Variantă: văpăí, văpăiesc, vb. IV.

văpăì v. a scoate văpăi: un foc de surcele văpaia pe vatră OD.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

văpăí / văpăiá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 sg. văpăiéște / văpăiáză, imperf. 3 sg. văpăiá; conj. prez. 3 să văpăiáscă / să văpăiéze

văpăí/văpăiá vb., ind. prez. 3 sg. văpăiéște/ văpăiáză, imperf. 3 sg. văpăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. văpăiáscă/văpăiéze

Intrare: văpăiat
văpăiat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: văpăi
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • văpăi
  • văpăire
  • văpăit
  • văpăitu‑
  • văpăind
  • văpăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • văpăiește
(să)
  • văpăiască
  • văpăia
  • văpăi
  • văpăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • văpăiesc
(să)
  • văpăiască
  • văpăiau
  • văpăi
  • văpăiseră
verb (V213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • văpăia
  • văpăiere
  • văpăiat
  • văpăiatu‑
  • văpăind
  • văpăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • văpăia
(să)
  • văpăieze
  • văpăia
  • văpăie
  • văpăiase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • văpăia
(să)
  • văpăieze
  • văpăiau
  • văpăia
  • văpăiaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

văpăi văpăia

  • 1. învechit A arde cu văpăi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Un foc de surcele văpăia pe vatră. ODOBESCU, S. I 153.
      surse: DLRLC
    • Focuri de surcele De departe văpăiau. VĂCĂRESCU, P. 12.
      surse: DLRLC
    • figurat personificat Tu lună! scînteiezi, Și prin desiș, în crînguri, ca flăcări văpăiezi. ODOBESCU, S. I 28.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • văpaie
    surse: DEX '09 DEX '98