văndrăli vi [At: GT (1839), 145²/25 / V: vandrali, ~la, ~lui / Pzi: ~lesc / E: mg vándorol cf ger wandern] 1 (Trs) A vagabonda (2). 2 (Reg; d. copii) A nu sta locului. 3 (Înv; Trs; d. ucenici; îf văndrăla) A merge prin mai multe localități pentru a lucra pe lângă un meșter, în vederea calificării și a obținerii dreptului de a practica o meserie.