2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vălugi vt [At: UDRESCU, GL. / Pzi: ~ugesc / E: vălug2] (Reg) A înfășura.

vălog1 sm [At: BOCEANU, GL. / V: ~lug, ~luș, vâl~ sm, ~oa sf, ~oși, vologi, ulogi smp / Pl: ~ogi sm, ~loage sn / E: srb valuga „iarbă rea, buruiană”] 1 (Reg; mpl) Fire de cânepă (sau de in) nedezvoltate, rămase pe câmp după recoltat.

vălug2 [At: I. GOLESCU, C. / V: văiug (Pl: văiuguri) sn, ~log (Pl: ~logi) sm, sf / Pl: ~uge, ~uri sn, ~ugi sm / E: val1+ -ug cf srb valjuga] 1 sn (Reg) Val1 (36). 2 sn (Olt) Cantitate de lână înfășurată sub formă de sul. 3 sm (Olt) Făclie făcută dintr-un mănunchi de crengi, de așchii lungi de brad, de mesteacăn etc. îmbibate cu rășină, cu petrol etc., întrebuințată noaptea pentru a stârni peștele2, care se prinde cu ostia sau cu alte unelte Si: (reg) opaiț, văpaiță (3). 4 snm (Reg) Dispozitiv alcătuit dintr-un cilindru pe care se înfășoară un lanț și care se învârtește cu ajutorul unei manivele, al unei roți etc., folosit pentru ridicarea greutăților. 5 snm (Reg; spc) Sul (la roata fântânii). 6 sm (Mun; Olt; la moară) Crâng (32). 7 snm (Agr; reg) Tăvălug.

vălug1 s.n., s.m. (reg.) 1 s.n. Val, sul de pînză (înfășurată pe un cilindru de lemn). ♦ Cantitate de lînă înfășurată în formă de sul. 2 s.m. Făclie întrebuințată pentru a stîrni noaptea peștele. 3 s.n. Dispozitiv alcătuit dintr-un cilindru pe care se înfășoară un lanț și care se învîrtește cu ajutorul unei manivele, al unei roți etc., folosit pentru a ridica greutăți. • pl. n. -ge, -uri, m. -gi. și vălugă s.f, vălog s.m. văiug s.n. /val1 + -ug; cf. srb. valijuga.

VĂLÚG, vălugi, s. m. 1. Cilindru, sul în jurul căruia se înfășoară un lanț, un odgon. ♦ Parte a mecanismului morii, de formă cilindrică, care primește mișcarea de la roata cu măsele și o transmite fusului roții de moară. 2. Mănunchi de stuf sau de așchii uscate de brad, aprinse la un capăt, cu care se sperie noaptea peștii, făcîndu-i să fugă la vale, spre locurile unde sînt așezate uneltele de pescuit. V. văpaiță. Unduiau niște vălugi într-acolo. SADOVEANU, N. F. 37. Vălugul este un mănunchi de stuf sau bucăți de draniță legate la un loc, cu care, aprinse la un capăt, umblă pescarii noaptea după pește. PAMFILE, I. C. 71.

vălug n. 1. prisnelul morii de vânt (în Oltenia); 2. fachie. [Tras din val].

vălóg și -úg m. (sîrb. valjuga și valjak, bg. valek, valĭak, rut. valók, valk, rus. válik, tăvăluc. V. tăvăluc și val 1). Vest. Tăvăluc, sul (de ex., un sul de stuf de aprins noaptea ca să atragĭ peștiĭ, adică fachie). Fusu vertical al moriĭ de vînt, fusu băgat în peatra rîșnitoare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vălúg (reg.) s. n. / s. m., pl. vălúge / vălúguri / vălúgi

vălúg s. n., pl. vălúge/vălúguri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VĂLÚG s. v. crâng, fachie, prâsnel.

vălug s. v. CRÎNG. FACHIE. PRÎSNEL.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vălúg (-gi), s. m.1. Volant care transmite pietrei de moară mișcarea roții hidraulice. – 2. Torță, făclie. – Var. 2 văluț. Sb. valjuga (Candrea). În Olt.

Intrare: vălugi
vălugi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: vălug
vălug1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vălug
  • vălugul
  • vălugu‑
plural
  • văluge
  • vălugele
genitiv-dativ singular
  • vălug
  • vălugului
plural
  • văluge
  • vălugelor
vocativ singular
plural
vălug2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vălug
  • vălugul
  • vălugu‑
plural
  • văluguri
  • vălugurile
genitiv-dativ singular
  • vălug
  • vălugului
plural
  • văluguri
  • vălugurilor
vocativ singular
plural
vălug3 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vălug
  • vălugul
  • vălugu‑
plural
  • vălugi
  • vălugii
genitiv-dativ singular
  • vălug
  • vălugului
plural
  • vălugi
  • vălugilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vălug

  • 1. Cilindru, sul în jurul căruia se înfășoară un lanț, un odgon.
    surse: DLRLC
    • 1.1. Parte a mecanismului morii, de formă cilindrică, care primește mișcarea de la roata cu măsele și o transmite fusului roții de moară.
      surse: DLRLC
  • 2. Mănunchi de stuf sau de așchii uscate de brad, aprinse la un capăt, cu care se sperie noaptea peștii, făcîndu-i să fugă la vale, spre locurile unde sînt așezate uneltele de pescuit.
    exemple
    • Unduiau niște vălugi într-acolo. SADOVEANU, N. F. 37.
      surse: DLRLC
    • Vălugul este un mănunchi de stuf sau bucăți de draniță legate la un loc, cu care, aprinse la un capăt, umblă pescarii noaptea după pește. PAMFILE, I. C. 71.
      surse: DLRLC

etimologie: