2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂLMĂȘÁG, vălmășaguri, s. n. Învălmășeală, neorânduială, dezordine; obiecte sau ființe aflate în neorânduială, învălmășite. – [De-a] valma + suf. -șag.

vălmășag sn [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~uri / E: (De-a) valma + -șag] 1 (Urmat de determinări în genitiv sau introduse prin pp „de”) Mulțime de oameni, de obiecte, de fenomene etc. aflate în dezordine, în agitație etc. 2 Îngrămădire de oameni Si: aglomerație. 3 Dezordine (1). 4 Agitație (1). 5 Tumult.

vălmășag s.n. 1 (urmat de determ. în gen. sau introduse prin prep. „de”) Mulțime, aglomerare de oameni, de obiecte, de fenomene etc. aflate în neorînduială, învălmășite; învălmășeală, neorînduială, dezordine. Vălmășag de oameni speriați care-și povesteau grozăvii (REBR.). 2 Aglomerație, agitație, forfotă. Un vălmășag mare s-aude în sala alăturată (C. NEGR.). • pl. -uri. /[de-a] valma + -șag.

VĂLMĂȘÁG s. n. Învălmășeală, neorânduială, dezordine; obiecte sau ființe aflate în neorânduială, învălmășite. – [De-a] valma + suf. -șag.

VĂLMĂȘÁG s. n. v. învălmășag1.

VĂLMĂȘÁG ~uri n. v. VĂLMĂȘEALĂ. [De-a] /valma + suf. ~șag

vălmășag n. mare confuziune: vălmășag în lagăr AL. [Derivațiune analogică din valmă].

vălmășág n., pl. urĭ (d. de-a valma). Aglomerațiune confuză, val vîrtej, învălmășeală: vălmășagu capitaleĭ, al lumiĭ. – Și învălm-.

ÎNVĂLMĂȘÁG, învălmășaguri, s. n. Învălmășeală (2). – În + vălmășag.

ÎNVĂLMĂȘÁG, învălmășaguri, s. n. Învălmășeală (2). – În + vălmășag.

învălmășag sn [At: BELDIMAN, N. P. II, 105/13 / V: ~valmaș~ / Pl: ~uri / E: în- + vălmășag] 1 Învălmășeală (2). 2 (Pex) Gălăgie produsă de învălmășeală (4). 3 Luptă. 4 (Fig) Confuzie.

ÎNVĂLMĂȘÁG, învălmășaguri, s. n. Învălmășeală; luptă, încăierare. Toți oamenii aceștia se bătuseră cu tabăra lui Satan și colb au făcut-o... După învălmășag, Satan fugise din munți. CAMILAR, T. 38. Nimeni nu știe ce-o mai fi făcînd, în îndepărtatul sat dobrogean, Maranda, dacă mai e vie ori dacă, în învălmășagul luptelor care s-au dat pe acolo, n-o fi murit cu copii cu tot. STANCU, D. 498. Se loviră într-un învălmășag de glasuri, de vaiete, de împușcături. GÎRLEANU, L. 33. – Variantă: vălmășág (CREANGĂ, P. 53, ALECSANDRI, T. 1516, NEGRUZZI, S. I 264) s. n.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vălmășág s. n., pl. vălmășáguri

vălmășág s. n., pl. vălmășáguri

învălmășág s. n., pl. învălmășáguri

învălmășág s. n., pl. învălmășáguri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: vălmășag
vălmășag substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vălmășag
  • vălmășagul
  • vălmășagu‑
plural
  • vălmășaguri
  • vălmășagurile
genitiv-dativ singular
  • vălmășag
  • vălmășagului
plural
  • vălmășaguri
  • vălmășagurilor
vocativ singular
plural
Intrare: învălmășag
învălmășag substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învălmășag
  • ‑nvălmășag
  • învălmășagul
  • învălmășagu‑
  • ‑nvălmășagul
  • ‑nvălmășagu‑
plural
  • învălmășaguri
  • ‑nvălmășaguri
  • învălmășagurile
  • ‑nvălmășagurile
genitiv-dativ singular
  • învălmășag
  • ‑nvălmășag
  • învălmășagului
  • ‑nvălmășagului
plural
  • învălmășaguri
  • ‑nvălmășaguri
  • învălmășagurilor
  • ‑nvălmășagurilor
vocativ singular
plural
vălmășag substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vălmășag
  • vălmășagul
  • vălmășagu‑
plural
  • vălmășaguri
  • vălmășagurile
genitiv-dativ singular
  • vălmășag
  • vălmășagului
plural
  • vălmășaguri
  • vălmășagurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vălmășag

etimologie:

  • [De-a] valma + sufix -șag.
    surse: DEX '98 DEX '09

învălmășag vălmășag

  • exemple
    • Toți oamenii aceștia se bătuseră cu tabăra lui Satan și colb au făcut-o... După învălmășag, Satan fugise din munți. CAMILAR, T. 38.
      surse: DLRLC
    • Nimeni nu știe ce-o mai fi făcînd, în îndepărtatul sat dobrogean, Maranda, dacă mai e vie ori dacă, în învălmășagul luptelor care s-au dat pe acolo, n-o fi murit cu copii cu tot. STANCU, D. 498.
      surse: DLRLC
    • Se loviră într-un învălmășag de glasuri, de vaiete, de împușcături. GÎRLEANU, L. 33.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + vălmășag
    surse: DEX '09 DEX '98