2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vălcea sf vz vâlcea

vălceà f. vale mică între două dealuri. [Lat. *VALLICELLA = VALLICULA].

vălceá, vîlceá și -cícă f., pl. ele (lat. *vallĭcella îld. vallicula, dim. d. vallis, vale; it. vallicella, pv. vaucel, sp. vallecillo, vallecico. Cp. cu ulcea). Vale mică, văĭoagă.

VÂLCEÁ, -ÍCĂ, vâlcele, s. f. 1. Vale îngustă și puțin adâncă, cu fundul aproape plat și cu versantele în pantă ușoară; vâlcică. 2. Pârâu mic de-a lungul unei vâlcele (1). – Lat. *vallicella (= vallicula).Vâlcícă cu schimbare de suf.

vâlcea [At: (a. 1519) MIHĂILĂ, D. / V: (îvp) văl~, (reg) vălcea, ~oă, ~uă / Pl: ~ele / E: ml *vallicella (=vallicula) cf vălicică] 1 sf Vale2 (1) îngustă și puțin adâncă, cu fundul aproape plat și cu versantele în pantă ușoară Si: vâlcică (1), (pop) vâlcel (1). 2 sf (Pex) Regiune de șes care se află sub nivelul ținuturilor din jur Si: vâlcică (2). 3 sf (Pex) Drum care străbate o depresiune (1) Si: vâlcică (3). 4 sf (Reg) Prăpastie. 5 sf (Îvp) Apă curgătoare (de mici dimensiuni) Si: vâlcică (5), (pop) vâlcel (2). 6 sf Albia unei ape curgătoare (de mici dimensiuni) Si: vâlcică (6), (pop) vâlcel (3). 7 av (Fig) În cantitate mare, ca un șuvoi. 8 sf Pârâul morii.

vâlci [At: (a. 1800) GCR II, 173/33 / V: văl~ / Pl: ~ele / E: vâlcea + -ică] 1-3 Vâlcea (1-3). 4 sf (Reg) Prăpastie. 5-6 sf Vâlcea (5-6). 7 av (Fig) În cantitate mare, ca un șuvoi. 8 sf Pârâul morii.

vîlcea s.f. 1 (geomorf.) Vale mică, îngustă și puțin adîncă, cu fundul aproape plat, slab înclinat, cu versanții în pantă ușoară, fără scurgere permanentă; vîlcică. Coborîră o vîlcea și apucară la dreapta pe un drumeag tivit pe o parte și pe alta cu rugi de răsură (VOIC.). 2 Pîrîu mic de-a lungul unei văi înguste. Se auzi deslușit șuierul pîrâului din preajma peșterii, în vâlcea (SADOV.). • pl. -ele. și vălcea s.f. /lat. *vallicella = vallicŭla, -ae.

vîlci s.f. Vîlcea. • pl. -ele. /vîlc[ea] + -ică.

VÂLCEÁ, vâlcele, s. f. 1. Vale îngustă și puțin adâncă, cu fundul aproape plat și cu versantele în pantă ușoară; vâlcică. 2. Pârâu mic de-a lungul unei vâlcele (1). – Lat. *vallicella (= vallicula).

VÂLCÍCĂ, vâlcele, s. f. Vâlcea. – Vâlcea + suf. -ică.

VÎLCEÁ, -ÍCĂ, vîlcele, s. f. (Și în formele vălcea, vălcică) 1. Vale îngustă și puțin adîncă, cu versantele în pantă ușoară și, de obicei, consolidate prin vegetație. Cum mergea pe marginea unei vîlcele, iepurașul se opri o clipă să se odihnească. GÎRLEANU, L. 19. Pentru fiecare fîntînă, pîrău, vilcică, dumbravă și alte locuri drăgălașe ce lăsam în urmă-ne, scoteam cîte un suspin adînc din piepturile noastră. CREANGĂ, A. 124. Voinicele, Să te-ntreci cu rîndunele Peste dealuri și vîlcele. ALECSANDRI, P. A. 36. Pîrău mic de-a lungul unei văi. Dare-ar dumnezeu o ploaie Să se facă tot șiroaie, Să crească vîlcelele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 222. – Variantă: vălceá, -ícă s. f.

VÂLCEÁ ~éle f. Vale mică, îngustă, cu fundul aproape plat. [Art. vâlceaua; G.-D. vâlcelei; Var. vâlcică] /<lat. vallicella


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vâlceá / vâlcícă s. f., art. vâlceáua / vâlcíca, g.-d. art. vâlcélei; pl. vâlcéle, art. vâlcélele

vâlceá / vâlcícă s.f., art. vâlceáua / vâlcíca, g.-d. art. vâlcélei; pl. vâlcéle

arată toate definițiile

Intrare: vălcea
vălcea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: vâlcea, vâlcică
substantiv feminin (F154)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vâlcea
  • vâlceaua
plural
  • vâlcele
  • vâlcelele
genitiv-dativ singular
  • vâlcele
  • vâlcelei
plural
  • vâlcele
  • vâlcelelor
vocativ singular
plural
vâlcică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vâlci
  • vâlcica
plural
  • vâlcele
  • vâlcelele
genitiv-dativ singular
  • vâlcele
  • vâlcelei
plural
  • vâlcele
  • vâlcelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F154)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vălcea
  • vălceaua
plural
  • vălcele
  • vălcelele
genitiv-dativ singular
  • vălcele
  • vălcelei
plural
  • vălcele
  • vălcelelor
vocativ singular
plural
vălcică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vălci
  • vălcica
plural
  • vălcele
  • vălcelele
genitiv-dativ singular
  • vălcele
  • vălcelei
plural
  • vălcele
  • vălcelelor
vocativ singular
plural

vâlcea, vâlcică vâlcică vălcea vălcică

  • 1. Vale îngustă și puțin adâncă, cu fundul aproape plat și cu versantele în pantă ușoară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX diminutive: vâlcelușă vâlcicuță attach_file 3 exemple
    exemple
    • Cum mergea pe marginea unei vîlcele, iepurașul se opri o clipă să se odihnească. GÎRLEANU, L. 19.
      surse: DLRLC
    • Pentru fiecare fîntînă, pîrău, vîlcică, dumbravă și alte locuri drăgălașe ce lăsam în urmă-ne, scoteam cîte un suspin adînc din piepturile noastră. CREANGĂ, A. 124.
      surse: DLRLC
    • Voinicele, Să te-ntreci cu rîndunele Peste dealuri și vîlcele. ALECSANDRI, P. A. 36.
      surse: DLRLC
  • 2. Pârâu mic de-a lungul unei vâlcele (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Dare-ar dumnezeu o ploaie Să se facă tot șiroaie, Să crească vîlcelele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 222.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină *vallicella (= vallicula).
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
  • Vâlcícă cu schimbare de sufix
    surse: DEX '09