3 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vălțuit2, ~ă sn [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: vălțui1] (D. materiale) Prelucrat cu ajutorul valțurilor1 (4).

vălțuit1 sn [At: NOM. MIN. 112 / Pl: ? / E: vălțui1] Vălțuire.

VĂLȚUÍ, vălțuiesc, vb. IV. Tranz. A prelucra cu ajutorul valțurilor1. – Valț1 + suf. -ui.

VĂLȚUÍ, vălțuiesc, vb. IV. Tranz. A prelucra cu ajutorul valțurilor1. – Valț1 + suf. -ui.

vălțui1 vt [At: SCÎNTEIA, 1960, nr. 4844 / Pzi: ~esc / E: valț1 + -ui] 1 vt A prelucra cu ajutorul valțurilor1 (4). 2 (Reg) A alege grâul (cu triorul). 3 (Reg) A îndesa.

VĂLȚUÍ2, vălțuiesc, vb. IV. Tranz. A prelucra un material cu ajutorul valțurilor.

VĂLȚUÍ1, vălțuiesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A valsa.

A VĂLȚUÍ2 ~iésc intranz. înv. v. A VALSA. /fr. valser, germ. Walzen

A VĂLȚUÍ1 ~iésc tranz. A prelucra cu ajutorul valțurilor. /<valț + suf. ~ui


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă

vălțuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. vălțuiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: vălțuit
vălțuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vălțuit
  • vălțuitul
  • vălțuitu‑
  • vălțui
  • vălțuita
plural
  • vălțuiți
  • vălțuiții
  • vălțuite
  • vălțuitele
genitiv-dativ singular
  • vălțuit
  • vălțuitului
  • vălțuite
  • vălțuitei
plural
  • vălțuiți
  • vălțuiților
  • vălțuite
  • vălțuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: vălțui (dansa)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vălțui
  • vălțuire
  • vălțuit
  • vălțuitu‑
  • vălțuind
  • vălțuindu‑
singular plural
  • vălțuiește
  • vălțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vălțuiesc
(să)
  • vălțuiesc
  • vălțuiam
  • vălțuii
  • vălțuisem
a II-a (tu)
  • vălțuiești
(să)
  • vălțuiești
  • vălțuiai
  • vălțuiși
  • vălțuiseși
a III-a (el, ea)
  • vălțuiește
(să)
  • vălțuiască
  • vălțuia
  • vălțui
  • vălțuise
plural I (noi)
  • vălțuim
(să)
  • vălțuim
  • vălțuiam
  • vălțuirăm
  • vălțuiserăm
  • vălțuisem
a II-a (voi)
  • vălțuiți
(să)
  • vălțuiți
  • vălțuiați
  • vălțuirăți
  • vălțuiserăți
  • vălțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • vălțuiesc
(să)
  • vălțuiască
  • vălțuiau
  • vălțui
  • vălțuiseră
Intrare: vălțui (prelucra)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vălțui
  • vălțuire
  • vălțuit
  • vălțuitu‑
  • vălțuind
  • vălțuindu‑
singular plural
  • vălțuiește
  • vălțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vălțuiesc
(să)
  • vălțuiesc
  • vălțuiam
  • vălțuii
  • vălțuisem
a II-a (tu)
  • vălțuiești
(să)
  • vălțuiești
  • vălțuiai
  • vălțuiși
  • vălțuiseși
a III-a (el, ea)
  • vălțuiește
(să)
  • vălțuiască
  • vălțuia
  • vălțui
  • vălțuise
plural I (noi)
  • vălțuim
(să)
  • vălțuim
  • vălțuiam
  • vălțuirăm
  • vălțuiserăm
  • vălțuisem
a II-a (voi)
  • vălțuiți
(să)
  • vălțuiți
  • vălțuiați
  • vălțuirăți
  • vălțuiserăți
  • vălțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • vălțuiesc
(să)
  • vălțuiască
  • vălțuiau
  • vălțui
  • vălțuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vălțui (dansa) intranzitiv

etimologie:

vălțui (prelucra) tranzitiv

  • 1. A prelucra cu ajutorul valțurilor (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX

etimologie:

  • Valț (1.) + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX