2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

văcșoa sf vz văcușoară

VĂCȘOÁRĂ s. f. v. văcușoară.

VĂCUȘOÁRĂ, văcușoare, s. f. (Pop.) Văcuță. – Vacă + suf. -ușoară.

văcușoa sf [At: (a. 1620) IORGA, D. B. I, 35 / V: (îrg) ~cșo~ (Pl și: înv, văcșere) / Pl: ~oare / E: vacă + -(u)șoară] (Pop) 1-2 (Șhp) Văcuță (1-2). 3 Văcuță (3).

văcușoa s.f. (pop.) Văcuță. • pl. -e. /vacă + -ușoară.

VĂCUȘOÁRĂ, văcușoare, s. f. Văcuță. – Vacă + suf. -ușoară.

VĂCUȘOÁRĂ, văcușoare, s. f. Văcuță. Și-a sclipuit puține parale, cîteva oi, un car cu boi și o văcușoară cu lapte. CREANGĂ, P. 139. – Variantă: văcșoáră (GHICA, S. 285) s. f.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

văcușoáră (pop.) s. f., g.-d. art. văcușoárei; pl. văcușoáre

văcușoáră s. f., g.-d. art. văcușoárei; pl. văcușoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: văcșoară
văcșoară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: văcușoară
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văcușoa
  • văcușoara
plural
  • văcușoare
  • văcușoarele
genitiv-dativ singular
  • văcușoare
  • văcușoarei
plural
  • văcușoare
  • văcușoarelor
vocativ singular
  • văcușoa
  • văcușoaro
plural
  • văcușoarelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văcșoa
  • văcșoara
plural
  • văcșoare
  • văcșoarele
genitiv-dativ singular
  • văcșoare
  • văcșoarei
plural
  • văcșoare
  • văcșoarelor
vocativ singular
  • văcșoa
  • văcșoaro
plural
  • văcșoarelor

văcușoară văcșoară

etimologie:

  • Vacă + sufix -ușoară.
    surse: DEX '98 DEX '09