5 definiții pentru vășcălie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vășcălie sf vz veșcălie

văcălie sf [At: PANN, P. V. II, 158/10 / V: ~cul~, văgă~, vec~, vechel~ / Pl: ~ii / E: veacă + -ălie] 1 (Reg) Marginea de lemn (sau de metal) a sitei, a ciurului sau a baniței etc. 2 (Reg; îe) A juca (sau a suci) (pe cineva) în ciur fără ~ A duce pe cineva de nas. 3 (Reg; pan) Capitulul florii-soarelui. 4 (Reg) Cerc de lemn (sau de fier) așezat în jurul pietrelor morii pentru a împiedica risipirea făinii. 5 (Reg) Cerc de lemn (sau de metal) folosit ca tipar pentru cașcaval. 6 (Trs) Bor2 (la pălărie). 7 (Trs; Mun) Betelie la cioareci. 8 (Olt; îs) ~ia capului Cutia craniană. 9 (Reg) Pervaz (la fereastră). 10 (Mun; lpl) Pereții laterali ai luntrei. 11 (Bot; reg; șîc ~-de-fag) Babiță1 (3) (Fomes fomentarius sau polyporus fomentarius). 12 (Bot; reg; șîc ~-de-fag) Babiță1 (4) (Fomes igniarius sau polyporus igniarius). 13 (Reg; îc) ~-de-fag Ciupercă în formă de etajeră, de culoare brună-negricioasă cu zone concentrice (Ganoderma applanatum). 14 (Bot; reg; îc) ~-de-mesteacăn Burete-de-mesteacăn (Placodes betulinus). 15 (Reg; îc) ~-de-salcie Ciupercă având pălăria bombată, de culoare albă, apoi brună, cu miros plăcut de anason (Trametes suaveolens). 16 (Reg; îc) ~-de-brad Ciupercă a cărei pălărie este acoperită cu o crustă de culoare galbenă-roșcată (Fomes pinicola).

văcălie s.f. (reg.) 1 Peretele circular de lemn sau de metal al sitei, al ciurului, al baniței etc. ◊ Expr. A juca (sau a suci) (pe cineva) în ciur fără văcălie = a duce pe cineva de nas. 2 Cerc de lemn (sau de fier) așezat în jurul pietrelor morii pentru a împiedica risipirea fainii. 3 Cerc de lemn (sau de metal) folosit ca tipar pentru cașcaval. 4 Bor (la pălărie). 5 Văcălia capului = cutia craniană. 6 Nume dat unor obiecte sau părți de obiecte (de formă circulară sau ovală) care au rolul de a mărgini, de a încadra pervazul de la fereastră, pereții laterali ai luntrei. 7 (bot.) Numele mai multor specii de ciuperci parazite, din familia poliporaceelor, necomestibile, cu consistență lemnoasă, care cresc pe trunchiul arborilor: a) (și văcălie de brad) ciupercă a cărei pălărie este acoperită cu o crustă de culoare galbenă-roșcată (Fomes pinicola); b) (și văcălie de fag) ciupercă de forma unei etajere, de culoare brună-negricioasă (Ganoderma applanatum); c) (și văcălie de mesteacăn) ciupercă în formă de copită, cenușie-roșcată, acoperită cu o pieliță subțire și netedă (Placodes betulinus); d) (și văcălie de salcie) ciupercă cu pălăria bombată, albă, apoi brună, cu miros plăcut de anason (Trametes suaveolens); e) babiță (Fomes fomentarius și ignarius). • pl. -ii. g.-d. -iei. și văculie, văgălie, vecălie s.f. /veacă + -ălie.

văcălíe, vășcălíe și veșcălíe f. (d. veacă, și veșcă. D. rom. vine rut. vakeliĭa, vekeliĭa, burete de ĭască). Cerc lat (ca cel din prejuru petreĭ de moară, cel care formează cĭuru orĭ sita, o baniță, o cutie ș. a.). Burete din care se face ĭască. Trans. (văcălie). Marginea pălăriiĭ.

Intrare: vășcălie
vășcălie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.