2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vâslare sf vz vâslire

VÂSLÍ, vâslesc, vb. IV. Intranz. A mânui vâslele1 în apă, făcând să înainteze o ambarcațiune. – Din vâslă1. Cf. bg. veslja, sb. vesliti.

vâsli [At: COD. VOR.2 42/8 / V: (îrg) vânsla (Pzi: vânslez, îvr, vânslu) vânsli, ~la (Pzi: ~lez), (reg) vâzla, vâzli, (îvr) vârs~ / Pzi: ~lesc / E: vâslă1 cf bg весля, srb veslati] 1 vi A mânui vâslele1 în apă, pentru a manevra sau a face să înainteze o ambarcație Si: a lopăta, (spt) a canota, a rama, (reg) a săpa, a vâslui. 2 vi (Îvr; fig) A se opune. 3 vt (Îvr) A manevra o corabie folosind vâslele1. 4 vt (Într-o poezie populară) A trece înot. 5 vi (Înv; adesea cu determinări locale) A se deplasa plutind pe apă Si: a naviga, a pluti.

VÂSLÍ, vâslesc, vb. IV. Intranz. A mânui vâslele1 în apă, făcând să înainteze o ambarcație. – Din vâslă1. Cf. bg. veslja, scr. vesliti.

VÎSLÍ, vîslesc, vb. IV. Intranz. A mînui vîslele în apă, făcînd să înainteze o ambarcație. Zaharia cufundă lopata în apă, vîsli și se îndreptă spre moară. SADOVEANU, O. II 57. Făt-Frumos se sui în luntre și vîslind ajunse pînă la scările... palatului. EMINESCU, N. 6. ◊ (Subiectul indică ambarcația) Se zărea plutind, Cu lopețile vîslind... Un caic mare, bogat. ALECSANDRI, P. P. 124. ◊ (Rar, cu subiectul «vîslă») Vîsla că vîslea, Caicul pleca. TEODORESCU, P. P. 649. ◊ (Poetic) Pasărea vîslea mai departe, mărită clipă de clipă, cu aripile albe ușor încovoiate. CAMIL PETRESCU, N. 94. ◊ Tranz. (Rar; complementul indică apa în care se plutește) Și mai știe să înoate Vîslind Dunărea din coate. ALECSANDRI, P. P. 292. ◊ Tranz. Fig. (Prin analogie cu mișcarea vîslei) Sus pe tavan se suia, Unde Tănislav dormea, Vîntul barba că-i vîslea. PĂSCULESCU, I. P. 245. – Variante: vîslá (ALECSANDRI, P. P. 136) vb. I, vînsli (RETEGANUL, P. III 5), vîrsli (GORJAN, H. IV 98) vb. IV.

A VÂSLÍ ~ésc intranz. A trage la vâsle (făcând să înainteze o ambarcație); a lopăta /Din vâslă

vî́nslă, vînslésc, vînsléz, V. vîsl-.

vîslésc v. tr. (d. vîslă 1 saŭ ceh. sîrb. veslati, a vîsli). Trag la lopețĭ, mișc vîslele ca să înainteze luntrea. – Vechĭ vînslesc și vînslez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâslésc, imperf. 3 sg. vâsleá; conj. prez. 3 să vâsleáscă

vâslí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâslésc, imperf. 3 sg. vâsleá; conj. prez. 3 sg. și pl. vâsleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÂSLÍ vb. a lopăta, (rar) a canota, a rama, (reg.) a luntri. (A ~ pe lac.)

VÎSLI vb. a lopăta, (rar) a canota, a rama, (reg.) a luntri. (A ~ pe lac.)

Intrare: vâslare
vâslare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vâslare
  • vâslarea
plural
  • vâslări
  • vâslările
genitiv-dativ singular
  • vâslări
  • vâslării
plural
  • vâslări
  • vâslărilor
vocativ singular
plural
Intrare: vâsli
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vâsli
  • vâslire
  • vâslit
  • vâslitu‑
  • vâslind
  • vâslindu‑
singular plural
  • vâslește
  • vâsliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vâslesc
(să)
  • vâslesc
  • vâsleam
  • vâslii
  • vâslisem
a II-a (tu)
  • vâslești
(să)
  • vâslești
  • vâsleai
  • vâsliși
  • vâsliseși
a III-a (el, ea)
  • vâslește
(să)
  • vâslească
  • vâslea
  • vâsli
  • vâslise
plural I (noi)
  • vâslim
(să)
  • vâslim
  • vâsleam
  • vâslirăm
  • vâsliserăm
  • vâslisem
a II-a (voi)
  • vâsliți
(să)
  • vâsliți
  • vâsleați
  • vâslirăți
  • vâsliserăți
  • vâsliseți
a III-a (ei, ele)
  • vâslesc
(să)
  • vâslească
  • vâsleau
  • vâsli
  • vâsliseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vânsli
  • vânslire
  • vânslit
  • vânslitu‑
  • vânslind
  • vânslindu‑
singular plural
  • vânslește
  • vânsliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vânslesc
(să)
  • vânslesc
  • vânsleam
  • vânslii
  • vânslisem
a II-a (tu)
  • vânslești
(să)
  • vânslești
  • vânsleai
  • vânsliși
  • vânsliseși
a III-a (el, ea)
  • vânslește
(să)
  • vânslească
  • vânslea
  • vânsli
  • vânslise
plural I (noi)
  • vânslim
(să)
  • vânslim
  • vânsleam
  • vânslirăm
  • vânsliserăm
  • vânslisem
a II-a (voi)
  • vânsliți
(să)
  • vânsliți
  • vânsleați
  • vânslirăți
  • vânsliserăți
  • vânsliseți
a III-a (ei, ele)
  • vânslesc
(să)
  • vânslească
  • vânsleau
  • vânsli
  • vânsliseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vârsli
  • vârslire
  • vârslit
  • vârslitu‑
  • vârslind
  • vârslindu‑
singular plural
  • vârslește
  • vârsliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vârslesc
(să)
  • vârslesc
  • vârsleam
  • vârslii
  • vârslisem
a II-a (tu)
  • vârslești
(să)
  • vârslești
  • vârsleai
  • vârsliși
  • vârsliseși
a III-a (el, ea)
  • vârslește
(să)
  • vârslească
  • vârslea
  • vârsli
  • vârslise
plural I (noi)
  • vârslim
(să)
  • vârslim
  • vârsleam
  • vârslirăm
  • vârsliserăm
  • vârslisem
a II-a (voi)
  • vârsliți
(să)
  • vârsliți
  • vârsleați
  • vârslirăți
  • vârsliserăți
  • vârsliseți
a III-a (ei, ele)
  • vârslesc
(să)
  • vârslească
  • vârsleau
  • vârsli
  • vârsliseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vâsla
  • vâslare
  • vâslat
  • vâslatu‑
  • vâslând
  • vâslându‑
singular plural
  • vâslea
  • vâslați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vâslez
(să)
  • vâslez
  • vâslam
  • vâslai
  • vâslasem
a II-a (tu)
  • vâslezi
(să)
  • vâslezi
  • vâslai
  • vâslași
  • vâslaseși
a III-a (el, ea)
  • vâslea
(să)
  • vâsleze
  • vâsla
  • vâslă
  • vâslase
plural I (noi)
  • vâslăm
(să)
  • vâslăm
  • vâslam
  • vâslarăm
  • vâslaserăm
  • vâslasem
a II-a (voi)
  • vâslați
(să)
  • vâslați
  • vâslați
  • vâslarăți
  • vâslaserăți
  • vâslaseți
a III-a (ei, ele)
  • vâslea
(să)
  • vâsleze
  • vâslau
  • vâsla
  • vâslaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vâsli vânsli vârsli vâsla

  • 1. A mânui vâslele (1.) în apă, făcând să înainteze o ambarcațiune.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: lopăta attach_file 7 exemple
    exemple
    • Zaharia cufundă lopata în apă, vîsli și se îndreptă spre moară. SADOVEANU, O. II 57.
      surse: DLRLC
    • Făt-Frumos se sui în luntre și vîslind ajunse pînă la scările... palatului. EMINESCU, N. 6.
      surse: DLRLC
    • Se zărea plutind, Cu lopețile vîslind... Un caic mare, bogat. ALECSANDRI, P. P. 124.
      surse: DLRLC
    • rar Vîsla că vîslea, Caicul pleca. TEODORESCU, P. P. 649.
      surse: DLRLC
    • poetic Pasărea vîslea mai departe, mărită clipă de clipă, cu aripile albe ușor încovoiate. CAMIL PETRESCU, N. 94.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv rar Și mai știe să înoate Vîslind Dunărea din coate. ALECSANDRI, P. P. 292.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv figurat Sus pe tavan se suia, Unde Tănislav dormea, Vîntul barba că-i vîslea. PĂSCULESCU, I. P. 245.
      surse: DLRLC

etimologie: