3 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vârtejire sf [At: CANTEMIR, I. I. II, 198 / Pl: ~ri / E: vârteji] (Îvr) 1 Învârtire în cerc. 2 Învolburare. 3 Întoarcere din drum. 4 Abatere din drum. 5 (Ast) Vârtej (65). 6 (Fig) Succedare.

ÎNVÂRTEJÍ, învârtejesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) mișca, a (se) învârti repede în cerc, în vârtejuri; a (se) învolbura. 2. Refl. A se întoarce (grabnic) din drum. – În + vârtej.

ÎNVÂRTEJÍ, învârtejesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) mișca, a (se) învârti repede în cerc, în vârtejuri; a (se) învolbura. 2. Refl. A se întoarce (grabnic) din drum. – În + vârtej.

VÂRTEJÍ, vârtejesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Rar) A (se) învârteji, a (se) învolbura. – Din vârtej.

învârteji [At: DOSOFTEI, V. S. 132/2 / V: (înv) ~tiji, ~toji / Pzi: ~jesc / E: în + vârtej] 1 vt A lua într-un vârtej. 2-3 vtr (D. apă) A (se) învârti repede în cerc, în vârtejuri Si: a (se) învolbura (1-2). 4 vi (Îe) A i se ~ capul cuiva A avea amețeli Si: a ameți. 5 vi (D. fum) A se urca în spirală. 6-7 vtr A (se) transforma. 8 vr (Reg) A se schimba în bine. 9 vi (înv) A se întoarce brusc din drum. 10 vr (Reg) A se însănătoși.

vârteji [At: MOXA, C. 184 / V: (îvr) ~toji / Pzi: ~jesc / E: vârtej] 1-2 vtr (Înv) A (se) învârti în cerc. 3-4 vtr (Înv) A (se) învolbura. 5 vr (Înv) A se întoarce din drum. 6 vr (Înv) A se abate din drum. 7 vt (Îvr) A restitui (o dare, un impozit).

VÂRTEJÍ, vârtejesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) învârteji, a (se) învolbura. – Din vârtej.

ÎNVÎRTEJÍ, învîrtejesc, vb. IV. Refl. 1. A se mișca în vîrtej, a se învîrti repede în cerc, a se învolbura. Departe, pe munți, tuna; o furtună neagră se învîrtejea la înălțimile Ceahlăului. CAMILAR, TEM. 198. Pe fereastra vagonului priveam cum fulgii sporesc, cum se învîrtejesc, cum cad apoi lin, cum țes pînză albă pe cîmpii, pînă la pădurile negre de sub pîcla zării. SADOVEANU, O. III 329. Albii fluturi ai lui decembrie și ianuarie se învîrtejau turbați. MACEDONSKI, O. III 32. Un nour de corbi fîlfîia pe deasupra croncăind, vulturi mari se învîrtejea în văzduh. RUSSO, S. 139. ♦ Tranz. A răscoli, a învolbura. Zăpada curgea... iar crivățul o spulbera, o-nvîrtejea, ne-o arunca-n ochi. SANDU-ALDEA, U. P. 59. 2. (Învechit) A se întoarce în grabă, în goană. Numaidecît se învîrteji îndată cu toate oștile. BĂLCESCU, O. II 48. Noi înapoi ne-nvîrtejim, Tînărului împărat să-i vestim. TEODORESCU, P. P. 164. ◊ Fig. Nu rămăsese altă nădejde decît o tăcută supunere; cei mai mulți dintre boieri se învîrtejiră p-această înțeleaptă cale. ODOBESCU, S. A. 125. – Variantă: vîrtejí (DELAVRANCEA, S. 52, RUSSO, S. 104) vb. IV.

A ÎNVÂRTEJÍ ~ésc tranz. A face să se învârtejească. /în + vârtej

A SE ÎNVÂRTEJÍ mă ~ésc intranz. 1) A se mișca în vârtejuri. 2) fig. A se învârti în cercuri (ca un vârtej). /în + vârtej

A SE VÂRTEJÍ mă ~ésc intranz. v. A SE ÎNVÂRTEJI. /Din. vârtej

A VÂRTEJÍ ~ésc tranz. v. A ÎNVÂRTEJI. /Din vârtej

învârtejì v. 1. a se mișca în vârtej: învârtejindu-se la vale, smeoaica se lăsă ca o furtună ISP.; 2. a se întoarce grabnic: Mihaiu numai decât se învârteji îndărăt cu toate oștile BÂLC.

vârtejì v. a întoarce în toate părțile: a vârteji ochii.

învîrtejésc v. tr. (d. vîrtej). Rar. Învîrtesc: crivățu învîrtejea (saŭ vîrtejea) zăpada. Vechĭ. Întorc, prefac: a învîrteji rău în bine. V. refl. Mă întorn: Ștefan-Vodă, cu mare dobîndă, s’aŭ învîrtejit în țara Moldoveĭ (Ur.), s’aŭ învîrtejit înapoĭ (N. Cost. 2, 91).

vîrtejésc v. tr. (d. vîrtej). Rar. Învîrtejesc, învîrtesc: curentu învîrtejea apa.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

învârtejí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învârtejésc, imperf. 3 sg. învârtejeá; conj. prez. 3 învârtejeáscă

vârtejí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârtejésc, imperf. 3 sg. vârtejeá; conj. prez. 3 să vârtejeáscă

învârtejí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învârtejésc, imperf. 3 sg. învârtejeá; conj. prez. 3 sg. și pl. învârtejeáscă

vârtejí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârtejésc, imperf. 3 sg. vârtejeá; conj. prez. 3 sg. și pl. vârtejeáscă

arată toate definițiile

Intrare: vârtejire
vârtejire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vârtejire
  • vârtejirea
plural
  • vârtejiri
  • vârtejirile
genitiv-dativ singular
  • vârtejiri
  • vârtejirii
plural
  • vârtejiri
  • vârtejirilor
vocativ singular
plural
Intrare: învârteji
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învârteji
  • ‑nvârteji
  • învârtejire
  • ‑nvârtejire
  • învârtejit
  • ‑nvârtejit
  • învârtejitu‑
  • ‑nvârtejitu‑
  • învârtejind
  • ‑nvârtejind
  • învârtejindu‑
  • ‑nvârtejindu‑
singular plural
  • învârtejește
  • ‑nvârtejește
  • învârtejiți
  • ‑nvârtejiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învârtejesc
  • ‑nvârtejesc
(să)
  • învârtejesc
  • ‑nvârtejesc
  • învârtejeam
  • ‑nvârtejeam
  • învârtejii
  • ‑nvârtejii
  • învârtejisem
  • ‑nvârtejisem
a II-a (tu)
  • învârtejești
  • ‑nvârtejești
(să)
  • învârtejești
  • ‑nvârtejești
  • învârtejeai
  • ‑nvârtejeai
  • învârtejiși
  • ‑nvârtejiși
  • învârtejiseși
  • ‑nvârtejiseși
a III-a (el, ea)
  • învârtejește
  • ‑nvârtejește
(să)
  • învârtejească
  • ‑nvârtejească
  • învârtejea
  • ‑nvârtejea
  • învârteji
  • ‑nvârteji
  • învârtejise
  • ‑nvârtejise
plural I (noi)
  • învârtejim
  • ‑nvârtejim
(să)
  • învârtejim
  • ‑nvârtejim
  • învârtejeam
  • ‑nvârtejeam
  • învârtejirăm
  • ‑nvârtejirăm
  • învârtejiserăm
  • ‑nvârtejiserăm
  • învârtejisem
  • ‑nvârtejisem
a II-a (voi)
  • învârtejiți
  • ‑nvârtejiți
(să)
  • învârtejiți
  • ‑nvârtejiți
  • învârtejeați
  • ‑nvârtejeați
  • învârtejirăți
  • ‑nvârtejirăți
  • învârtejiserăți
  • ‑nvârtejiserăți
  • învârtejiseți
  • ‑nvârtejiseți
a III-a (ei, ele)
  • învârtejesc
  • ‑nvârtejesc
(să)
  • învârtejească
  • ‑nvârtejească
  • învârtejeau
  • ‑nvârtejeau
  • învârteji
  • ‑nvârteji
  • învârtejiseră
  • ‑nvârtejiseră
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vârteji
  • vârtejire
  • vârtejit
  • vârtejitu‑
  • vârtejind
  • vârtejindu‑
singular plural
  • vârtejește
  • vârtejiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vârtejesc
(să)
  • vârtejesc
  • vârtejeam
  • vârtejii
  • vârtejisem
a II-a (tu)
  • vârtejești
(să)
  • vârtejești
  • vârtejeai
  • vârtejiși
  • vârtejiseși
a III-a (el, ea)
  • vârtejește
(să)
  • vârtejească
  • vârtejea
  • vârteji
  • vârtejise
plural I (noi)
  • vârtejim
(să)
  • vârtejim
  • vârtejeam
  • vârtejirăm
  • vârtejiserăm
  • vârtejisem
a II-a (voi)
  • vârtejiți
(să)
  • vârtejiți
  • vârtejeați
  • vârtejirăți
  • vârtejiserăți
  • vârtejiseți
a III-a (ei, ele)
  • vârtejesc
(să)
  • vârtejească
  • vârtejeau
  • vârteji
  • vârtejiseră
Intrare: vârteji
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vârteji
  • vârtejire
  • vârtejit
  • vârtejitu‑
  • vârtejind
  • vârtejindu‑
singular plural
  • vârtejește
  • vârtejiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vârtejesc
(să)
  • vârtejesc
  • vârtejeam
  • vârtejii
  • vârtejisem
a II-a (tu)
  • vârtejești
(să)
  • vârtejești
  • vârtejeai
  • vârtejiși
  • vârtejiseși
a III-a (el, ea)
  • vârtejește
(să)
  • vârtejească
  • vârtejea
  • vârteji
  • vârtejise
plural I (noi)
  • vârtejim
(să)
  • vârtejim
  • vârtejeam
  • vârtejirăm
  • vârtejiserăm
  • vârtejisem
a II-a (voi)
  • vârtejiți
(să)
  • vârtejiți
  • vârtejeați
  • vârtejirăți
  • vârtejiserăți
  • vârtejiseți
a III-a (ei, ele)
  • vârtejesc
(să)
  • vârtejească
  • vârtejeau
  • vârteji
  • vârtejiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

învârteji învârtejire învârtejit vârteji

  • 1. reflexiv tranzitiv A (se) mișca, a (se) învârti repede în cerc, în vârtejuri; a (se) învolbura.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: răscoli învolbura attach_file 5 exemple
    exemple
    • Departe, pe munți, tuna; o furtună neagră se învîrtejea la înălțimile Ceahlăului. CAMILAR, TEM. 198.
      surse: DLRLC
    • Pe fereastra vagonului priveam cum fulgii sporesc, cum se învîrtejesc, cum cad apoi lin, cum țes pînză albă pe cîmpii, pînă la pădurile negre de sub pîcla zării. SADOVEANU, O. III 329.
      surse: DLRLC
    • Albii fluturi ai lui decembrie și ianuarie se învîrtejau turbați. MACEDONSKI, O. III 32.
      surse: DLRLC
    • Un nour de corbi fîlfîia pe deasupra croncăind, vulturi mari se învîrtejea în văzduh. RUSSO, S. 139.
      surse: DLRLC
    • Zăpada curgea... iar crivățul o spulbera, o-nvîrtejea, ne-o arunca-n ochi. SANDU-ALDEA, U. P. 59.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A se întoarce (grabnic) din drum.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Numaidecît se învîrteji îndată cu toate oștile. BĂLCESCU, O. II 48.
      surse: DLRLC
    • Noi înapoi ne-nvîrtejim, Tînărului împărat să-i vestim. TEODORESCU, P. P. 164.
      surse: DLRLC
    • figurat Nu rămăsese altă nădejde decît o tăcută supunere; cei mai mulți dintre boieri se învîrtejiră p-această înțeleaptă cale. ODOBESCU, S. A. 125.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + vârtej
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

vârteji

etimologie:

  • vârtej
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX