2 definiții pentru vârstătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vârstătu sf [At: ANON. CAR. / V: vrâs~ / Pl: ~ri / E: vârstă2 + -ătură] (Înv) Vârstă2 (10-11).

VÎRSTĂTURĂ s.f. (Ban.) Dungă, vargă (în special pe o țesătură). Vĕrsteturĕ. AC, 377. Etimologie: vîrstă „vargă” + suf. -tură. Vezi și vîrsta.

Intrare: vârstătură
vârstătură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.