vârdină sf vz vârghină

varghină sf vz vârghină

vărdină sf vz vârghină

vârghină sf [At: DDRF / V: bâr~, ~rdină, var~, ~rgină, virgină, vur~ / A și: ~ghină / Pl: ~ni, ~ne / E: vsl върлина] 1 Element de construcție din lemn (lung și gros) folosit la realizarea scheletului unor construcții (temporare ori rudimentare) Vz bârnă, grindă. 2 (Trs) Leaț transversal la gard. 3 (Mar) Prăjină de care se atârnă cașul la stână. 4 (Mar) Leasă pe care se pune cașul la scurs. 5 (Reg) Fiecare dintre cei doi drugi paraleli în care se fixează fusceii la scară Si: carâmb (10). 6 (Trs) Stinghie la unele obiecte de mobilier. 7 (Reg) Penis. 8 (Mar) Cumpănă la fântână. 9 (Mar; pex) Fântână cu cumpănă. 10 (Mar) Prăjină care leagă ciutura de cumpăna fântânii. 11 (Reg) Găleată la fântână. 12 (Reg) Cobiliță (1). 13 (Trs; Mun) Loc unde se unesc bârnele la colțurile casei Si: (pop) cheotoare (8). 14 (Trs; Mun) Spațiu gol între bârnele sau scândurile unei construcții. 15 (Reg) Scorbură.

vârgină sf vz vârghină

virgină sf vz vârghină

vurghină sf vz vârghină

vîrghe și -ie f., pl. ĭ (lat. vĭrgula, de unde s’a făcut *verghe, apoĭ vîrghe. V. vargă. Cp. cu pîrghie). Băț, cĭomag. Par. – Și vîrghină, la Vicĭŭ -ínă, pl. ĭ, capătu bîrneĭ ĭeșit din zid, stinghie.

vârdină, vârdine, (vârghină), s.f. – (reg.) Cumpănă de fântână (ALRRM, 1971: 283). Ruda cumpenei de care se atârnă găleata (Papahagi, 1925): „Șezând sara pe fântână / Rumpe-ți-ai zgarda-n vârdină” (Bârlea, 1924, I: 216). – Din sl. vărdina (MDA).

vârdină, -e, (vârghină), s.f. – Cumpănă de fântână (ALR 1971: 283). Ruda cumpenei de care se atârnă găleata (Papahagi 1925): „Șezând sara pe fântână / Rumpe-ți-ai zgarda-n vârdină” (Bârlea 1924 I: 216). – Din sl. vărdina (MDA).

vârghină, vârghini, s.f. (reg.) capătul bârnei, ieșit din zid; stinghie.