8 definiții pentru vârcă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vârcă sf [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 19r/32 / V: (reg) ~rgă / Pl: ~rci / E: srb vrka] 1 sf (Mpl) Dungă apărută pe piele, cu aspect de echimoză sau de umflătură, cauzată de o lovitură, mușcătură, înțepătură etc. 2 sf (Pex) Trăsătură alungită pe o suprafață, vizibilă datorită diferenței de culoare sau a existenței unor adâncituri și proeminențe. 3 av (Reg; îe) A se ține ~ (după cineva) A însoți (pe cineva) pretutindeni. 4 sf (Mol; Trs) Cută (la haină).

VẤRCĂ, vârci, s. f. (Reg.) Dungă, vârstă2.

VÂRCĂ ~ci f. Fâșie îngustă de altă culoare (decât fondul); dungă; vârstă. /<bulg. vărga

VÎ́RCĂ, vîrci, s. f. (Regional) Dungă, vîrstă2. ♦ Apoi și-a pus tacticos mănușile dumisale galbene cu vîrci negre și a plecat. POPA, V. 231. ◊ Semn lăsat de o lovitură cu varga, cu biciul. Au vîrfuri de plumbi Și lasă răni adînci, vîrci și brazde. C. PETRESCU, A. R. 194.

VÎRCĂ s.f. (Mold., Olt., Ban.) Umflătură a pielii. A: Țînțarii. . . au scos vîrci preste tot trupul. DOSOFTEI, VS. B: Această cumplită boală. . . curat să zicem nu iaste altceva fără numai o vîrcă la mate si o rănire. MD1, 146v. C: Vĕrkĕ. Vibex. AC, 377. Etimologie: bg. vărga.

vî́rcă f., pl. ĭ (poate d. bg. *vŭrvka, d. vŭrva, sfoară). Est. Dungă lăsată de lovitura bicĭuluĭ saŭ a vergiĭ: l-a bătut pînă ce ĭ-aŭ rămas vîrcĭ pe spinare.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÂRCĂ s. v. dungă, linie, vargă.

Intrare: vârcă
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vârcă
  • vârca
plural
  • vârci
  • vârcile
genitiv-dativ singular
  • vârci
  • vârcii
plural
  • vârci
  • vârcilor
vocativ singular
plural

vârcă

etimologie: