VÂNZARE, vânzări, s. f. 1. Acțiunea de a vinde și rezultatul ei; vindere. ◊ (Pop.) Vânzare bună! = urare făcută negustorului (sau vânzătorului) de către cumpărător, la plecarea acestuia dintr-o prăvălie. Vânzare silită = vânzare ordonată de autoritatea judiciară pentru datorii neachitate. ◊ Loc. adj. De vânzare = oferit spre vânzare, destinat vânzării, menit să fie vândut. 2. (Concr.) Ceea ce se vinde, obiectul care se vinde; marfa. 3. (Ec.) Procesul de schimb al unor mărfuri, corporale și necorporale, contra unei sume de bani, numită preț. 4. Fig. Trădare. – Vinde + suf. -are.

vânzare sf [At: CORESI, EV. 111 / V: (reg) vânzar sn, (îvr) ven~, vin~ / Pl: ~zări / E: vinde + -are] 1 (Îoc cumpărare) Cedare a unui bun în schimbul unei sume de bani Si: vindere (1), (rar) vândut¹ (1), (înv) vânzătură (1), (îvr) vânzătoare Vz vânzător (8). 2 Activitate care constă în cedarea unor bunuri în schimbul unei sume de bani Si: vindere (1), (rar) vândut¹ (2), (înv) vânzătură (2), (îvr) vânzătoare Vz vânzător (9). 3 (Jur; îs) ~ silită Vânzare (1) ordonată de autoritatea judiciară pentru datorii neachitate. 4 (Jur; îs) Act (sau contract, înv, zapis) de ~ Document oficial prin care se consemnează că un bun a fost vândut. 5 (Îla) De ~ Care este menit să fie vândut (1). 6 (Îal) Care este oferit spre vânzare (1). 7 (Îlv) A scoate (sau a pune) în (sau la, pop, de) ~ A vinde (1). 8 (Îe) ~ bună Urare adresată (la despărțire) unei persoane care vinde (2). 9 (În trecut) Trecere a unui sclav, a unui iobag etc. în posesiunea altui stăpân (în schimbul unei sume de bani). 10 (Îvp; în legătură cu verbe ca „a scoate” și „a pune”) Licitație. 11 (Ccr) Obiect destinat vânzării (1) Si: (înv) vânzătură (3). 12 Trădare sau denunțare pentru bani sau pentru un avantaj material Si: (îvr) vânzător (10).

VÂNZARE, vânzări, s. f. 1. Acțiunea de a vinde și rezultatul ei; vindere. ◊ (Pop.) Vânzare bună! = urare făcută negustorului (sau vânzătorului) de către cumpărător, la plecarea acestuia dintr-o prăvălie. Vânzare silită = vânzare ordonată de autoritatea judiciară pentru datorii neachitate. ◊ Loc. adj. De vânzare = oferit spre vânzare, destinat vinderii, menit să fie vândut. 2. (Concr.) Ceea ce se vinde, obiectul care se vinde; marfă. 3. Trădare. – Vinde + suf. -are.

vânzare f. 1. fapta de a vinde: o casă de vânzare; 2. fig. trădare pentru bani: suflet de vânzare. [Formă paralelă cu vindere (cf. crezare și credere)].

vânzar² sn vz vânzare

venzare sf vz vânzare

vinzare sf vz vânzare

vînzare s.f. 1 Cedare, înstrăinare a unui bun, a unei mărfi etc. în schimbul unei sume de bani; vindere. Am socotit că tot așa lesne avea să meargă și cu vînzarea clădirilor din București (M. I. CAR.). ◊ (jur.) Vînzare silită = vînzare ordonată de autoritatea judiciară pentru datorii neachitate. ◊ Loc.adj. De vînzare = oferit spre vînzare, destinat vinderii, menit să fie vîndut. Iacă un ovrei cu cămăși de vînzare (ISP.). ◊ Expr. Vînzare bună!, urare făcută negustorului (sau vînzătorului) de către cumpărător, la plecarea acestuia dintr-o prăvălie. A scoate la (sau în) vînzare v. scoate. 2 Concr. Ceea ce se vinde, obiectul care se vinde; marfă. Mergea în piață și vedea vînzări, pometuri,... dulcețuri și alte mîncări (PANN). 3 Fig. Trădare. Căpeteniile acestei vînzări nelegiuite erau Negrilă paharnicul, Alexa stolnicul și Isaia vornicul (ISP.). • pl. -ări. /vinde + -are.

VÎNZARE, vînzări, s. f. 1. Acțiunea de a vinde și rezultatul ei; vindere. A pune în vînzare. ◊ (Popular) Vînzare bună, formulă de salut la plecarea dintr-o prăvălie. Vînzare bună și să, ne vedem cu bine. DUMITRIU, N. 232. Vînzare-cumpărare v. cumpărare. Vînzare silită = vînzare ordonată de autoritatea judiciară pentru datorii neachitate. ◊ Loc. adj. De vînzare = destinat vinderii, menit să fie vîndut. Văzînd cerbul... întrebă dacă-i este de vînzare. ISPIRESCU, L. 115. De vînzare ți-e găinușa ceea, măi băiete? – De vînzare, moșule. CREANGĂ, O. A. 61. Nu mi-e negrul de vînzare... Că-i voinic și-i pui de zmeu, Și-i fugar pe placul meu! ALECSANDRI, P. P. 105. 2. (Concretizat, rar) Ceea ce se vinde, obiect care se vinde; marfă. Mergea în piață și vedea vînzări, Pometuri, dulcețuri și alte mîncări. PANN, P. V. I 130. 3. Faptul de a săvîrși o trădare; trădare. Numai vînzarea răpune capetele crailor. SADOVEANU, O. VII 150. A fost un denunț sau așa ceva... – Iată bucureștenii dumneavoastră: vînzări peste vînzări! CAMIL PETRESCU, O. II 135. Samson vorbi cu glas adînc: «Știu bine Că-n sărutarea asta care-nșală Ai plănuit vînzarea criminală, Că voi cădea și voi muri prin tine». TOPÎRCEANU, P. 83.

vinzáre, V. vînzare.

vînzáre f., pl. ărĭ (d. vînz). Cp. cu crezare, perzare). Acțiunea de a vinde. Fig. Trădare. A fi de vînzare, a fi destinat vinderiĭ: marfă, casă de vînzare. – În Serbia vinzare.

vânzare s. f., g.-d. art. vânzării; pl. vânzări (~ zilnice)

vânzare s. f., g.-d. art. vânzării; pl. vânzări

vânzare s. f., g.-d. art. vânzării; pl. vânzări

VÂNZARE s. 1. desfacere, plasare, vindere, (înv.) debit. (~ unei mărfi.) 2. dever, (pop. și fam.) alișveriș. (N-a prea avut ~ astăzi.) 3. v. trădare.

Vânzare ≠ cumpărare

VÎNZARE s. 1. desfacere, plasare, (înv.) debit. (~ unei mărfi.) 2. dever, (pop. și fam.) alișveriș. (N-a prea avut ~ astăzi.) 3. trădare, (înv.) prodiție, prodosie. (~ de patrie.)