7 definiții pentru vântoaie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂNTOÁIE, vântoaie, s. f. (Pop.) Vântoasă (2). – Vânt + suf. -oaie.

VÂNTOÁIE, vântoaie, s. f. (Pop.) Vântoasă (2). – Vânt + suf. -oaie.

vântoaie sf [At: PHILIPPIDE, P. 151 / Pl: ~ / E: vânt + -oaie] (Reg) Vântoasă Vz vântos (9).

VÎNTOÁIE, vîntoaie, s. f. Vîntoasă (1). Rîndunică... Te suflă vîntoaiele. ALECSANDRI, P. III 273.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vântoáie (pop.) s. f., art. vântoáia, g.-d. art. vântoáiei; pl. vântoáie

vântoáie s. f., art. vântoáia, g.-d. art. vântoáiei; pl. vântoáie


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÂNTOÁIE s. v. furtună, vifor, vijelie.

vîntoaie s. v. FURTUNĂ. VIFOR. VIJELIE.

Intrare: vântoaie
vântoaie substantiv feminin
substantiv feminin (F129)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vântoaie
  • vântoaia
plural
  • vântoaie
  • vântoaiele
genitiv-dativ singular
  • vântoaie
  • vântoaiei
plural
  • vântoaie
  • vântoaielor
vocativ singular
plural

vântoaie

etimologie:

  • Vânt + sufix -oaie.
    surse: DEX '98 DEX '09