7 definiții pentru vântoaică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂNTOÁICĂ s. f. (În superstiții) Duh rău, care dezlănțuie furtuni. – Vânt + suf. -oaică.

VÂNTOÁICĂ s. f. (În superstiții) Duh rău, care dezlănțuie furtuni. – Vânt + suf. -oaică.

vântoaică sf [At: BARONZI, L. 126 / V: (îvr) vin~ / E: vânt + -oaică] (Pop) Vântoasă Vz vântos (9).

VÂNTOÁICĂ ~ce f. Vânt puternic însoțit uneori de ploaie, de grindină (cu descărcări electrice); vântoasă; furtună; vijelie. 2) (în basme și superstiții) Duh rău care dezlănțuie vânturile puternice. /vânt + suf. ~oaică

VÎNTOÁICĂ s. f. Duh rău care dezlănțuie furtuni. Tăcu vîntoaica și era pe mare Senin cu totul. MURNU, O. 91. Vîntul e tare, dar sora lui, vîntoaica, e și mai amarnică. PAMFILE, VĂZD. 45.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vântoáică (pop.) s. f., g.-d. art. vântoáicei

vântoáică s. f., g.-d. art. vântoáicei

Intrare: vântoaică
vântoaică substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vântoaică
  • vântoaica
plural
  • vântoaice
  • vântoaicele
genitiv-dativ singular
  • vântoaice
  • vântoaicei
plural
  • vântoaice
  • vântoaicelor
vocativ singular
plural

vântoaică

  • 1. (În superstiții) Duh rău, care dezlănțuie furtuni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
    exemple
    • Tăcu vîntoaica și era pe mare Senin cu totul. MURNU, O. 91.
      surse: DLRLC
    • Vîntul e tare, dar sora lui, vîntoaica, e și mai amarnică. PAMFILE, VĂZD. 45.
      surse: DLRLC
  • 2. Vânt puternic însoțit uneori de ploaie, de grindină (cu descărcări electrice).
    surse: NODEX sinonime: furtună vijelie vântoasă

etimologie:

  • Vânt + sufix -oaică.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX