9 definiții pentru vânticel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂNTICÉL, vânticele, s. n. Vântuleț. – Vânt + suf. -icel.

VÂNTICÉL, vânticele, s. n. Vântuleț. – Vânt + suf. -icel.

vânticel sn [At: (a. 1693) FN 14 / Pl: ~e / E: vânt + -icel] 1-2 (Șhp) Vânt (1) (slab) Si: vântișor (1-2), vântuleț (1-2), (rar) vântușor (1-2), (pop) vânturel (1-2), (îrg) vântucel (1-2), (reg) vântuș (1-2), vântușel (1-2), vântuț (1-2).

vînticel s.n. Vîntuleț. • pl. -le. /vînt + -icel.

VÎNTICÉL, vinticele, s. n. Vîntuleț. Oboseala, rnîhnirea, nemulțumirea îl părăsiră, parcă le-ar fi suflat un vînticel venit de pe baltă. DUMITRIU, N. 247. Un vînticel adia, încît de-abia îl simțeai. ISPIRESCU, L. 246.

vînticél n., pl. e (dim. d. vînt; it. venticello, sp. ventecillo). Zéfir, vînt liniștit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vânticél s. n., pl. vânticéle

vânticél s. n., pl. vânticéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÂNTICÉL s. (MET.) vântișor, vântuleț. (Sufla un ~ cam rece.)

VÎNTICEL s. (MET.) vîntișor, vîntuleț. (Sufla un ~ cam rece.)

Intrare: vânticel
vânticel substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vânticel
  • vânticelul
  • vânticelu‑
plural
  • vânticele
  • vânticelele
genitiv-dativ singular
  • vânticel
  • vânticelului
plural
  • vânticele
  • vânticelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vânticel

  • exemple
    • Oboseala, rnîhnirea, nemulțumirea îl părăsiră, parcă le-ar fi suflat un vînticel venit de pe baltă. DUMITRIU, N. 247.
      surse: DLRLC
    • Un vînticel adia, încît de-abia îl simțeai. ISPIRESCU, L. 246.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Vânt + sufix -icel.
    surse: DEX '98 DEX '09