6 definiții pentru vântăraie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂNTĂRÁIE s. f. (Reg.) Vântoasă (1). – Din vânt + suf. -ăraie.

VÎNTĂRÁIE s. f. (Regional) Vîntoasă (1). Ningea, însă așa un fel de omăt mărunt ca nisipul, pe care-l mîna vîntăraia înainte. La CADE.

vîntăráĭe f. Mare vînt din toate părțile: ce vîntăraĭe!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÂNTĂRÁIE s. v. furtună, vifor, vijelie.

vîntăraie s. v. FURTUNĂ. VIFOR. VIJELIE.

Intrare: vântăraie
vântăraie substantiv feminin
substantiv feminin (F129)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vântăraie
  • vântăraia
plural
  • vântăraie
  • vântăraiele
genitiv-dativ singular
  • vântăraie
  • vântăraiei
plural
  • vântăraie
  • vântăraielor
vocativ singular
plural
vântăraie substantiv feminin
substantiv feminin (F131)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vântăraie
  • vântăraia
plural
  • vântărăi
  • vântărăile
genitiv-dativ singular
  • vântărăi
  • vântărăii
plural
  • vântărăi
  • vântărăilor
vocativ singular
plural

vântăraie

etimologie:

  • vânt + sufix -ăraie.
    surse: DLRM