2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vânji vt [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pzi: ~jesc / E: vânj] (Înv) 1 A îndoi. 2 A apleca (1).

VÂNJ s. n., (2) vânji, s. m. 1. S. n. (Înv. și pop.) Putere, vigoare. 2. S. m. (Bot.) Velniș. – Cf. sl. vonzu.

vânj [At: (a. 1620) D. BOGDAN, GL. / Pl: ~i sm, ~uri sn / E: vsl вѫже] 1 sm (Bot; pop) Velniș (Ulmus laevis). 2 sm (Înv) Flexibilitate (1). 3 sn Forță fizică. 4 sm (Buc) Om puternic. 5 sn (Olt; Mun) Unealtă care servește la ridicarea unor greutăți.

VÂNJ s. n., (2) vânji, s. m. 1. S. n. (Înv. și pop.) Putere, vigoare 2. S. m. (Bot.) Velniș. – Cf. sl. vonzu.

VÎNJ2, vînji, s. m. (Bot.) Velniș.

VÂNJ1 ~i m. Varietate de ulm, având frunzele ovale și florile de culoare verzuie sau roșiatică; velniș. /cf. sl. važe, vonzu

vânj m. 1. V. gânj; 2. pl. Bot. velniș (arbore cu frunze vânjoase). [Slav. VÕJE, funișoară (din VẼJÕ, a lega)].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vânj1 (plantă) s. m., pl. vấnji

vânj (plantă) s. m., pl. vânji


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÂNJ s. (BOT.; Ulmus effusa) ulm, velniș.

VÎNJ s. (BOT.; Ulmus effusa) velniș, (reg.) ulm.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vînj (-ji),s. m.1. Varietate de ulm (Ulmus effusa). – 2. Flexibilitate. – 3. Forță, putere. Sl. vązŭ „legătură”, vęzati, vęzą „a lega” (Cihac, II, 447; Tiktin), cf. bg. văže „coardă”, sb., cr., slov. vez „coardă”. Cf. gînj. Ve(l)niș, s. m. (Ulmus effusa), în Mold., este var. aceluiași cuvînt (după Scriban, legat de mag. venic „lăuruscă”). – Der. vînjos, adj. (plin de nerv, vînos; puternic, robust), poate contaminat cu vînos; vînjosa, vb. (a fortifica, a întări corpul); vînjosie, s. f. (robustețe); vînjosime, s. f. (robustețe, elasticitate); vînjoli (var. vînzoli), vb. refl. (a se agita, a se zbate, a se frămînta), cu suf. expresiv -li (după Byhan 524, din sl. vązlĭ „gol”; după Scriban, din mag. voncolni „a arunca”); vînzoleală (var. vînzoală), s. f. (agitație, frămîntare, mișcare). Vîj, s. m. (bătrîn, decrepit, boșorog), în Trans., trebuie să fie față de vînj ca ghiuj față de gînj, v. aici der. din dacă (Hasdeu, Col. lui Traian, 1876, 123), direct din gînj (Scriban) sau din rut. vižĭ „șef” (Drăganu, Dacor., V, 377) nu este probabilă. Atît în vînjoli ca și în vîj tratamentul expresiv este evident.

Intrare: vânji
vânji
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: vânj (plantă)
vânj2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vânj
  • vânjul
  • vânju‑
plural
  • vânji
  • vânjii
genitiv-dativ singular
  • vânj
  • vânjului
plural
  • vânji
  • vânjilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vânj (plantă)

  • 1. botanică Varietate de ulm, având frunzele ovale și florile de culoare verzuie sau roșiatică.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: ulm velniș

etimologie: