5 definiții pentru vânătură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vânătu1 sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ri / E: vâna + -ătură] (Înv) 1 Vânătoare (1). 2 Vânat (11).

vânătu2 sf [At: BIBLIA (1688), 6781/26/ Pl: ~ri / E: vânăt] (Înv) Vânătaie (1).

VÎNĂTÚRĂ, vînături, s. f. (Înv.) Vînat (2). – Din vînat + suf. -ură.

vînătu s.f. (înv.) Vînătaie. • pl. -i. /vînăt + -ură.

VÎNĂTÚRĂ, vînături, s. f. (Învechit) Vînat (2). Era obicinuit să aibă... și cîte ceva vinătură la ospăț. SBIERA, P. 66.

Intrare: vânătură
vânătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vânătu
  • vânătura
plural
  • vânături
  • vânăturile
genitiv-dativ singular
  • vânături
  • vânăturii
plural
  • vânături
  • vânăturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vânătu, vânăturisubstantiv feminin

  • 1. învechit Vânat (2.). DLRLC DLRM
    sinonime: vânat
    • format_quote Era obicinuit să aibă... și cîte ceva vînătură la ospăț. SBIERA, P. 66. DLRLC
etimologie:
  • vânat + sufix -ură. DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.