2 definiții pentru vânătoriță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vânătoriță sf [At: ODOBESCU, S. III, 75 / Pl: ~țe / E: vânător + -iță] (Rar) Femeie sau fată care practică vânătoarea (1).

VÎNĂTORÍȚĂ, vînătorițe, s. f. (Rar) Femeie sau fată care vînează, care practică meșteșugul vînătoarei. Copaciul sacru care umbrește statua Dianei vînătorițe. ODOBESCU, S. III 75.

Intrare: vânătoriță
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vânătoriță
  • vânătorița
plural
  • vânătorițe
  • vânătorițele
genitiv-dativ singular
  • vânătorițe
  • vânătoriței
plural
  • vânătorițe
  • vânătorițelor
vocativ singular
  • vânătoriță
  • vânătorițo
plural
  • vânătorițelor

vânătoriță

  • 1. rar Femeie sau fată care vânează, care practică meșteșugul vânătoarei.
    exemple
    • Copaciul sacru care umbrește statua Dianei vînătorițe. ODOBESCU, S. III 75.
      surse: DLRLC

etimologie: