2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂNĂTORÉȘTE adv. în felul vânătorilor, ca vânătorii. – Vânător + suf. -ește.

vânătorește av [At: I. GOLESCU, C. / E: vânător + -ește] 1 În felul vânătorilor (1). 2 După obiceiul vânătorilor (1).

VÂNĂTORÉȘTE adv. În felul vânătorilor, ca vânătorii. – Vânător + suf. -ește.

VÂNĂTORÉȘTE adv. În felul vânătorilor; cum obișnuiesc vânătorii; ca vânătorii. / vânător + suf. ~ește

vînătorește adv. În felul vînătorilor, ca vînătorii. În înfățișare i se arătă semeția și-i sclipeau în aburul lunii ochii, pîndind vînătorește și pieziș (SADOV.). • /vînător + -ește.

VÎNĂTORÉȘTE adv. În felul vînătorilor, ca vînătorii.

VÂNĂTORÍ, vânătoresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vâna. – Din vânător.

vînătoréște adv. Ca vînătoriĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÂNĂTORÍ vb. v. prinde, vâna.

Intrare: vânătorește
vânătorește adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • vânătorește
Intrare: vânători
verb (VT401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vânători
  • vânătorire
  • vânătorit
  • vânătoritu‑
  • vânătorind
  • vânătorindu‑
singular plural
  • vânătorește
  • vânătoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vânătoresc
(să)
  • vânătoresc
  • vânătoream
  • vânătorii
  • vânătorisem
a II-a (tu)
  • vânătorești
(să)
  • vânătorești
  • vânătoreai
  • vânătoriși
  • vânătoriseși
a III-a (el, ea)
  • vânătorește
(să)
  • vânătorească
  • vânătorea
  • vânători
  • vânătorise
plural I (noi)
  • vânătorim
(să)
  • vânătorim
  • vânătoream
  • vânătorirăm
  • vânătoriserăm
  • vânătorisem
a II-a (voi)
  • vânătoriți
(să)
  • vânătoriți
  • vânătoreați
  • vânătorirăți
  • vânătoriserăți
  • vânătoriseți
a III-a (ei, ele)
  • vânătoresc
(să)
  • vânătorească
  • vânătoreau
  • vânători
  • vânătoriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vânătorește

  • 1. În felul vânătorilor, ca vânătorii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX

etimologie:

  • Vânător + sufix -ește.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX