2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vâlvorat, ~ă a [At: DDRF / V: ~rât / Pl: ~ați, ~e / E: vâlvora] 1 Aprins2 (1). 2 Înroșit. 3 (Fig) Înfuriat. 4 (Fig) Grăbit (3).

VÂLVORÁ, pers. 3 vâlvorează, vb. I. Intranz. (Rar; despre foc) A arde cu flăcări mari, a scoate vâlvătăi. – Din vâlvoare.

VÂLVORÁ, pers. 3 vâlvorează, vb. I. Intranz. (Rar; despre foc) A arde cu flăcări mari, a scoate vâlvătăi. – Din vâlvoare.

vâlvora [At: CANTACUZINO, N. P. 66v/19 / V: vălvori, ~văra, ~vări, ~ri / Pzi: ~resc, 3 ~rește, ~rea / E: vâlvă] 1 vi (D. foc) A arde cu flăcări mari Si: a se înteți. 2 vi (D. foc) A se propaga. 3 vi (D. flăcări) A crește în cursul arderii, producând un zgomot caracteristic. 4 vi (D. obiecte, bunuri) A fi mistuit de flăcări. 5 vt (Reg; c. i. cuptorul) A încinge pentru copt. 6 vi (Mun; pex) A dogori (1). 7 vi (Fig; d. oameni) A avea febră mare. 8-9 vir (D. față, obraz) A se îmbujora (din cauza unei emoții puternice). 10 vt (Reg; îe) A-i ~ (cuiva) ceafa (sau obrajii) A bate pe cineva. 11 vi A răspândi o lumină puternică, roșiatică (ca de flacără). 12 vi A străluci. 13 vt (Îe) A-i ~ văzul A reda cuiva vederea (clară). 14 vt (Reg; c. i. oameni) A grăbi pe cineva în executarea unei acțiuni Si: a zori. 15 vi (Fig) A fi cuprins de înflăcărare.

vîlvora vb. I. intr. (despre foc) A arde cu flăcări mari, a scoate vîlvătăi. • prez.ind. pers. 3 -ează. /de la vîlvoare.

VÎLVORÁ, pers. 3 vîlvorează, vb. I. Intranz. (Rar) A se aprinde, a arde cu flăcări mari, a scoate flăcări. Focul ce dormise sutimi de ani sub cenușă a vîlvorat la o adiere misterioasă. MACEDONSKI, O. IV 115. ◊ Fig. Obrajii lui vîlvorară. MACEDONSKI, O. III 67. Dar largile buchete de trandafiri sîngerii... vîlvorau printre frunzele lor verzi și ruginii. id. ib. 96.

vîlvoréz și -ăréz v. tr. (d. vîlvoare). Munt. Rar. Rîdic vîlvoare, ard cu mare flacără. V. refl. Focu s’a învîlvorat. V. învîlvoĭez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vâlvorá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. vâlvoreáză

vâlvorá vb., ind. prez. 3 sg. vâlvoreáză

Intrare: vâlvorat
vâlvorat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: vâlvora
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vâlvora
  • vâlvorare
  • vâlvorat
  • vâlvoratu‑
  • vâlvorând
  • vâlvorându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • vâlvorea
(să)
  • vâlvoreze
  • vâlvora
  • vâlvoră
  • vâlvorase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • vâlvorea
(să)
  • vâlvoreze
  • vâlvorau
  • vâlvora
  • vâlvoraseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vâlvora

  • 1. rar (Despre foc) A arde cu flăcări mari, a scoate vâlvătăi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Focul ce dormise sutimi de ani sub cenușă a vîlvorat la o adiere misterioasă. MACEDONSKI, O. IV 115.
      surse: DLRLC
    • figurat Obrajii lui vîlvorară. MACEDONSKI, O. III 67.
      surse: DLRLC
    • figurat Dar largile buchete de trandafiri sîngerii... vîlvorau printre frunzele lor verzi și ruginii. MACEDONSKI, O. III 96.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vâlvoare
    surse: DEX '09 DEX '98